Oamenii practică agricultura pentru a-și procura agricole comerciale de dimensiuni mari, care oferă produse agricole pentru comercializare în interiorul unei țări și în afara acesteia (culturi comerciale), la fermele care produc hrană atât cât să acopere nevoile unei comunități (agricultura de subzistență).
Există mai multe tipuri de agricultură. Agricultura arabilă reprezintă cultivarea pământului cu diferite culturi, printre care cereale, legume și plante pentru obținerea de produse industriale, precum uleiul sau țesăturile de bumbac. Pomicultura și viticultura reprezintă alte două tipuri de agricultură, care implică creșterea de pomi fructiferi, respectiv de viță-de-vie sau de plantații de cauciuc și de cafea. Zootehnia înseamnă creșterea de animale, precum porci, vaci sau oi, pentru carne, lapte sau lână. Animalele pasc pe pajişti permanente sau în locuri amenajate pentru păşunat, printre care fânețe, tufării, versanți sau tundre. Unii fermieri se concentrează asupra unui tip de agricultură, pe când alții au ferme în care cresc atât plante agricole, cât și animale.
Pentru sporirea cantității de hrană existentă, se utilizează metode de agricultură intensivă. De exemplu, pentru o producție intensivă de ouă, cloștile se țin în nişte cuști unde își petrec toată viața ouând. Mulți oameni consideră acest tip de agricultură ca fiind inuman.
Produsele agricole ecologice provin de la animalele crescute în medii cât mai apropiate de cele naturale. Printre acestea se numără ouăle găinilor lăsate libere.
Fermierii care lucrează la fermele comerciale folosesc produse chimice pentru a ține la distanță dăunătorii agricoli şi buruienile. Asemenea produse chimice poluează solul și apa și pot pătrunde în interiorul culturilor și în corpul animalelor. Fermierii care utilizează metoda de agricultură organică nu folosesc pesticide sau îngrășăminte artificiale, ci îmbunătățesc solul cu îngrășământ natural, cum ar fi iarba-de-mare sau gunoiul de grajd. Unii oameni preferă produsele ecologice sau organice, deoarece le consideră a fi mai gustoase şi mai sănătoase.
Nu toți agricultorii se stabilesc într-un singur loc. Unii crescători de animale sunt nomazi, adică se mută dintr-un loc în altul cu turmele în căutarea unor pășuni. Atunci când folosesc sistemul rotirii culturilor, agricultorii părăsesc terenurile în care solul nu mai este productiv. Cea mai răspândită este metoda ,taie și arde”, aplicată în zonele tropicale, precum pădurile amazoniene. Terenul este defrişat prin arderea unor părți din pădure. După câțiva ani, în care se cultivă porumb, manioc, mei și ignamă, pământul pădurii devine arid, fapt ce îi determină pe agricultori să defrișeze o nouă porțiune de pădure și să lase pământul epuizat să-și revină la starea sa naturală.
CULTIVAREA PĂMÂNTULUI
Primele culturi agricole cultivate de oameni datează de acum aproape 12 000 de ani. Oamenii au descoperit că unele plante sălbatice, ce produceau semințe care erau măcinate pentru obținerea făinii din care se făcea pâine, puteau fi cultivate pe câmpuri.
În zilele noastre, întinderi vaste de teren pe care odinioară se găseau pășuni naturale sau păduri sunt folosite pentru agricultură. Importanța unor noi terenuri pentru agricultură este atât de mare, încât păduri tropicale, deșerturi și mlaştini sunt transformate în terenuri arabile. Chiar și terenurile inundate de apa mării sunt asanate pentru a face loc culturilor agricole.
În țările bogate, agricultorii folosesc mașini agricole și metode de cultivare moderne pentru a obține recolte mai mari pe o suprafață dată. În țările mai sărace, majoritatea oamenilor sunt încă angajați în agricultură, iar supraviețuirea lor depinde de un număr mic de culturi și câteva animale pe care le cresc. Oamenii din aceste țări cultivă atâta cât să le ajungă pentru hrană. Acest tip de agricultură se numește agricultură de subzistență.
Unele plante, cum ar fi inul sau bumbacul, nu sunt cultivate pentru hrană, ci pentru a produce materiale folosite la confectionarea îmbrăcămintei. Firele de bumbac se obțin din fibrele care înconjoară sămânţa din interiorul fructului copt al plantei. Ghemele de bumbac sunt curățate, despletite, toarse şi apoițesute pentru a produce țesătura de bumbac. Planta de bumbac creşte numai în zonele calde ale globului. De obicei, plantațiile de bumbac sunt irigate.
CULTURILE AGRICOLE PE GLOB
Cele mai importante culturi agricole ale lumii sunt cerealele: grâul, orezul, porumbul, orzul, secara și meiul. Acestea asigură alimentația de bază pentru mulți oameni de pe glob.
Orezul este hrana principală a milioane de asiatici. Orezăriile trebuie inundate, astfel că în zonele de deal se amenajeză terase de pământ care împiedică retragerea apei. Răsadurile de orez se plantează în șiruri, sub apă, adesea manual. După recoltare, orezul este treierat, pentru a desprinde boabele de pe tulpină, şi apoi vânturat, pentru a le separa de coajă.
Fasolea, mazărea și lintea servesc și ele ca hrană de bază. Fructele și legumele adaugă vitamine şi carbohidrați în alimentația omului.
Boabele de soia, arahidele și palmierii sunt plante folositoare omului datorită uleiurilor conținute în semințele lor. Există unele culturi agricole care se cultivă pentru a obține nutrețuri (hrană pentru animale). Printre acestea se numără plantele erbacee, unele plante cu tuberculi și lucerna.
