Un peisaj impresionant alcătuit din munți stâncoşi, păduri cetoase, tundră bătută de vânturi şi ghețari care se scufundă în mare; un tărâm al zăpezii, gheţii şi frigului neîncetat, un loc populat de eschimoşi şi de deschizători de drumuri care traiesc din roadele pământului. Aceste lucruri fac parte din Alaska, dar imaginea pe care ne-o oferă este asa de fragmentată, încât într-adevăr se apropie de mit. Alaska mai are și magazine de cafea, ferme, baze militare aeriene, galerii de artă, suburbii, restaurante de patru stele, zile de vară cu temperaturi de 27°C, campionate de baschet universitar, săli de internet, birocrați și dune. Adevărul este că Alaska e o îmbinare fascinantă de sălbăticie și civilizaţie, de traditional și modern şi de numeroase şi variate peisaje și climate.
Motivul principal pentru care Alaska a rămas atât de sălbatică este simplu: este un ținut dur si doar puțini oameni trăiesc acolo. Deşi Alaska este de departe cel mai mare stat din SUA-de două ori şi mai bine mai mare decât statul de pe locul doi, Texas-, populația sa este de doar 700.000 de locuitori. Cei mai mulți sunt în zona metropolitană Albuquerque. De aici rezultă o densitate a populaţiei de aproape o mie de ori mai mică decât, să zicem, cea din New Jersey.
Alaska deține o zonă urbană în adevăratul sens al cuvântului: Anchorage. Acolo trăiesc mai mult de 280.000 de oameni, într-un decor urban bine cunoscut tuturor americanilor: zgârie-nori, ambuteiaje, zone suburbane întinse, muzee interesante şi multe din avantajele dar şi din problemele unui oraș mare. Însă chiar şi Anchorage este influenţat de vecinătatea sălbăticiei. Elani şi urşi apar deseori în curţile oamenilor, iar în apropiere se află Munţii Chugach, acoperiţi de gheață. Din centrul orașului, locuitorii pot ajunge în doar douăzeci de minute cu maşina în munţi şi în natura virgină.
Aflându-se atât de aproape de natură, oamenii trăiesc de pe urma ei. Chiar dacă sunt contabili în Fairbanks sau profesori în Juneau, se pare că mai toţi locuitorii din Alaska pescuiesc sau vânează, iar mulţi practică ambele ocupații. Vara şi toamna, când e sezonul somonilor, mulţi străini vin pentru a prinde somoni regali, roșii sau argintii, dar majoritatea pescarilor sunt băştinaşi care doresc să se aprovizioneze. De asemenea, este un lucru obișnuit să auzi pe cineva dintr-un restaurant pretenţios din Anchorage vorbind despre cum a vânat un elan. Se prea poate ca această persoană să fi purtat cu o zi în urmă haine de camuflaj în locul costumului elegant și, în loc să taie un cotlet de miel, să fi tăiat elanul pe care tocmai îl împuşcase.
Pentru unii locuitori din Alaska, somonii şi elanii nu sunt doar ceva în plus pe lângă mâncarea cumpărată din supermarket. Mii de locuitori din oraşele mici şi din sate duc o viaţă modestă, asigurându-şi singuri hrana din natură. Nu pescuiesc doar somon, ci şi lipani, cod, somoni albi, tipari și multe alte specii, în funcţie de regiune. Lista de animale pe care le vânează este la fel de lungă, pe ea aflându-se specile des întâlnite, cum ar fi elanul, gâsca, ursul, karibu, dar şi unele mai neobişnuite, ca morunul alb, foca, porcul spinos şi morsa. De asemenea, mai prind și vulpi, castori, jderi şi alte animale cu blană și adună fructe de pădure, ouă de păsări, verdeţuri şi scoici. Ceea ce pentru unii oameni este o activitate sportivă, pentru locuitorii de-aici este un stil de viaţă. Mulți dintre ei nici nu ar accepta să trăiască altfel, dar sunt şi mulţi care nu au de ales, mai ales din cauza faptului că aici viața este scumpă (un lucru pe care și vizitatorii îl vor observa). Acest nivel de trai este şi mai scump în satele izolate, unde mâncarea costă de două ori mai mult decât în restul statelor americane.
Tinutul oamenilor
Din fericire pentru cei care îşi găsesc hrana în natură, vânează şi practică pescuitul sportiv pentru destindere, cea mai mare parte a statului Alaska este spațiu public, acesta fiind oarecum neatins de planurile de dezvoltare. Zone întinse sunt administrate de stat și de organizaţii indigene, și mai bine de jumătate din teritoriu se află sub conducerea guvernului federal. Spre deosebire de alte state, pe o mare parte din teritoriul public din Alaska este permisă folosirea resurselor naturale pentru subzistenţă, iar pe anumite porţiuni sunt permise chiar vânătoarea și pescuitul sportiv. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul teritoriilor cunoscute, cum ar fi Denali National Park. Vizitatorii nu ştiu că numele complet este Denali National Park and Preserve. Zonele din Denali denumite ,,rezervaţii" sunt deschise pentru folosirea lor pentru subzistenţă şi pentru vânătoare şi pescuit sportiv. In aceeaşi situaţie se află şi zone mari ale parcului. Doar porțiunile sălbatice - care cuprind şi zona turistică - sunt de obicei restricționate. Călătorind prin ținuturile izolate, vizitatorii pot vedea plase de pescuit, capcane şi alte instrumente folosite de cei care îşi iau hrana din natură. Este foarte important ca aceste instrumente să nu fie deranjate.
Indigenii din Alaska
Mulți dintre cei care vânează şi îşi iau hrana din natură sunt indigeni din Alaska. Aceştia constituie 19% din populația statului. Contrar parerii generale, nu toţi indigenii sunt eschimoşi - nici măcar pe departe, deşi aceştia sunt cel mai numeros grup indigen. Termenul ,,eschimos" este folosit în special pentru a denumi locuitorii de pe coasta de vest şi de nord, şi nu e considerat jignitor, însă eschimoşii propriu-zişi consideră că fac parte din grupuri culturale mai restrânse. Cele două grupuri principale sunt inupiat, pe coasta de nord și pe coasta de vest la nord de Strâmtoarea Norton, şi yupik, pe coasta de vest de la Strâmtoarea Norton până la Golful Bristol. Uneori se foloseşte sintagma ,,eschimos inupiat" sau ,,eschimos yupik". Aceste grupuri se divid apoi în grupuri și mai mici, cum ar fi nunamiut, care sunt eschimoşii inupiat din interiorul teritoriului.
Imensa regiune interioară din Alaska şi unele porţiuni de pe coasta sudică sunt teritoriul poporului athabascan. Acesta este înrudit cu unele dintre primele popoare din Canada; uneori li se spune "indieni", deşi ei preferă denumirile formatiunilor mai mici din care fac parte, cum ar fi dena'ina, athna şi tanan.
Peninsula Alaska şi cei 1.770 km de insule din Arhipelagul Aleutinelor sunt teritoriul tribului aleut, care îşi spun unangan. Înrudit îndeaproape și încă înglobat în populația aleut, după unii observatori, este tribul alutiiq, care ocupă partea de sud-est a peninsulei, Arhipelagul Kodiak și Strâmtoarea Prince William. În fine, mai sunt și indigenii din zona de sud-est triburile tingit, haida, tsimshian şi eyak. Aceştia au multe trăsături culturale comune, însă nu și limba, cu indigenii de pe coasta de nord-vest din Washington.
Așa cum li s-a întâmplat tuturor populatilor indigere din hume, venirea coloniştilor a declanșat o perioadă dificilă pentru indigenii din Alaska, Poporul aleut a fost invadat de ruşi pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Europenii şi asiaticii acaparatori şi bine înarmați au ucis o mare parte din indigeni, fie în mod direct, fie prin boli şi înfometare, transformându-i pe cei rămași în sclavi. De la aproximativ 20.000 de locuitori, populația a scăzut dramatic, şi chiar până în ziua de azi populaţia a rămas restrânsă. Rușii, ca și americanii şi englezii vânători de balene de la mijlocul secolului al XIX-lea, au adus în Alaska alcool, care a avut un impact profund în viaţa indigenilor. Deşi comunităţile de băştinaşi au făcut pași importanţi în combaterea alcoolismului, acesta rămâne o problemă importantă. De aceea, în multe dintre comunităţile de indigeni sunt interzise deținerea și comercializarea alcoolului.
În ciuda acestor probleme, mulți indigeni din Alaska şi-au îmbunătățit viaţa în ultimul timp. Aceasta se datorează în mare parte înţelegerii făcute în 1971, legalizată prin promulgarea în congres a Actului de respectare a dezideratelor indigenilor din Alaska (ANCSA). Acesta a asigurat drepturi extinse de subzistență și a dus la formarea a douăsprezece corporații indigene regionale și a zeci de astfel de corporații rurale care deţin împreună mai bine de 17,8 milioane de hectare de pământ. Corporațiile sunt implicate în pescuit, exploatare forestieră, exploatare minieră, producere și exploatare petrolieră, sisteme de sănătate şi turism şi aduc venituri de miliarde de dolari. Acest lucru arată că, deşi viaţa multor indigeni încă este legată de pământ, mulți alții au slujbe obişnuite, au absolvit o facultate, dețin și îşi conduc propriile afaceri și alcătuiesc societatea modernă.
