Balduin al IV-lea a fost un conducător cu adevărat unic. S-ar părea că totul era împotriva succesului său. Lepra, boala de care a suferit, era o sentință în acele zile: bolnavii erau sortiți izolării. Dar Balduin nu numai că a reușit să rupă acest stereotip, dar a devenit și unul dintre cei mai de succes regi ai Ierusalimului și un erou pentru supușii săi.
Dragostea tatălui său
Tatăl lui Balduin, Amory, și-a iubit fiul foarte tare. Admira cât de ușor băiatul suporta durerile fizice - loviturile cu sabia de lemn în timpul antrenamentelor. Din păcate, acest lucru sa dovedit a fi un semn de probleme. Pierderea sensibilității este unul dintre simptomele bolii. Când viitorul rege avea 9 ani, medicii i-au diagnosticat lepra.
Lepra exista sub diferite denumiri la acea vreme. Unii au numit-o lepra, alții au numit boala feniciană. Nefericiții care au prins această infecție erau expulzați din orașe și forțați să trăiască în colonii. Înainte de aceasta, avea loc o ceremonie bisericească. Pacientul era așezat într-un sicriu și îngropat ca un mort, spunând că de acum în colo era ca un mort pentru toată lumea, apoi era trimis într-o colonie de bolnavi de aceeași boală.
Tânărul rege Balduin a trebuit să lupte cu un astfel de adversar. Puterea a căzut brusc asupra lui când avea 13 ani: preluînd regatul după moartea tatălui său.
Regele bolnav preia tronul
Numai descendența sa regală l-a protejat pe băiat de consecințele bolii sale. Oamenii credeau că el este mesagerul cerului. În plus, tatăl a refuzat să-și predea fiul în colonia bolnavilor de lepră și i-a atras pe cavalerii Ordinului Sfântul Lazăr pentru a-l proteja. Ei erau bine familiarizați cu boala și sub jurământ la curtea francă au confirmat că lepra nu este la fel de contagioasă ca ciuma sau holera. Curtea a decis ca Balduin să poarte haine strânse și să-și acopere fața cu o mască translucidă. El s-a conformat deciziei instanței. Curând au început să-l numească regele fără chip. Lazaritii au avut dreptate: nici unul dintre cei apropiați lui Balduin nu s-a îmbolnăvit de lepră.
Cu 75 de ani înainte de urcarea la tron a lui Balduin, francezii au preluat controlul asupra Ierusalimului. Regatul Ierusalimului a fost creat ca urmare a primei cruciade. Orașul sfânt a avut o mare importanță atât pentru creștini, cât și pentru musulmani. Balduin a trebuit să conducă într-un moment foarte dificil. Forțele puternicului Saladin l-au amenințat constant.
Luptă împotriva lui Saladin
Evul Mediu a fost epoca în care regii nu stăteau în spate, ci conduceau armatele sale în luptă, oferind un exemplu de eroism supușilor lor. Balduin a procedat la fel. Boala nu era un obstacol în calea ândeplinirii îndatoririlor regale. A înțeles că viața sa va fi scurtă și și-a dedicat complet viața slujirii regatului. Nu avea soții sau amante. Singurul scop a fost întărirea Ierusalimului.
Cu principalul său dușman, sultanul Saladin, Balduin a trebuit să facă față în primul an al domniei sale. Regele în vârstă de treisprezece ani a atacat cu succes Damascul, ceea ce l-a forțat pe Saladin să iasă din Alepa. Doi ani mai târziu, adversarii s-au confruntat în luptele pentru Damasc și Anduhar.
Armata lui Saladin a depășit de mai multe ori trupele Regatului Ierusalimului. În plus, Balduin putea ține frâul calului doar cu o singură mână. Dar acest lucru nu l-a împiedicat pe rege să-și zdrobească adversarul în 1177 la bătălia de la Montgisard. Saladin, uimit de iuțimea tînărului rege, a afirmat: „Atâta timp cât acest băiat este în Ierusalim, orașul nu va cădea”. În acel moment, Balduin avea doar 16 ani. Rivalul a trebuit să negocieze pacea.
Oamenii și-au idolizat regele, în ciuda leprei. Victoriile l-au făcut un erou național. Dar, din păcate, boala și-a făcut efectul: la vârsta de 24 de ani, Balduin al IV-lea a murit. Moștenitorii puterii sale, destul de sănătoși, nu erau atât de înțelepți, iar Saladin a ocupat orașul la doi ani după moartea lui Balduin. Istoria Regatului Ierusalimului s-a încheiat aici.
Surse:
Wikipedia.com;
Bbc.com.
