Portugalia nu este, cu siguranță, pretențioasă. Cunoscuți ca fiind rezervați, portughezii sunt,de fapt, oameni cordiali, înclinați spre independență și poligloți - deci cu atât mai multe motive pentru a-i cunoaşte. Surferii și cei cărora le place să se bronzeze adoră coasta atlantică lungă de 850 km, care contrastează în mod categoric cu accidentații „Munți ai Stelelor” (Serra da Estrela), cu cluburile de noapte vibrante ale Lisabonei, oraşele și castelele medievale de pe dealuri, terasele incredibile ale Văii Douro, grădinile evocatoare în stil baroc și arhitectura contemporană anunțată. Adaugă acestora o paletă largă de locuri de cazare, de la castele și conace la hoteluri proiectate de designeri, și vei avea bazele unei destinații de vacanță aproape de perfecțiune. Minunat de autentică pană acum, Portugalia nu poate să nu seducă.
Așezarea
Cu 10 milioane de oameni aflați într-o zonă de 9.836 de kilometri pătrați, Portugalia are una dintre cele mai mici densități medii din Europa, coborând la abia 17 oameni pe kilometrul pătrat în centrul Alentejoului. În afara acestor doi poli, aproape o treime din teritoriu este îmbrăcat în copaci, iar restul este cedat podgoriilor și fermelor.
În nord, regiunile Minho (nume dat după un râu care demarchează granița de nord a Portugaliei cu Spania) și Trás-os-Montes (care înseamnă „dincolo de munți") adăpostesc zone deosebit de aspre, unde satele construite în granit par prinse în timp. Caii încă transportă bunurile și oamenii, iar multe metode agricole ar fi trebuit să devină învechite cu multe decenii în urmă. Mare parte din populație este, în mod vizibil, îmbătrânită, ridicând întrebarea legată de viitorul pe termen lung al acestei regiuni abandonate de tineri. Între sate se găsesc terenuri vălurite acoperite de podgorii, râuri care se grăbesc si vârfurile de granit goale ale singurului Parc National al Portugaliei, Peneda-Gerès. Orașele Porto și Braga au periferii industriale, însă industria veche de secole a vinului de Porto deține locul central, în special în nemaipomenit terasata Vale Douro. Aici de asemenea, conace elegante incrustează peisajul, iar castelele medievale păzesc granița cu Spania, principalul inamic - odată ponegrit și temut- de acum multe secole. O zicală portugheză exprimă perfect acest sentiment: „Dinspre Spania nu vine niciun vant bun și niciun mariaj bun”.
În centrul Portugaliei, incântătoarea regiune Beiras radiază prin ilustrul şi vioiul oraş universitar de Coimbra. Oraşul reprezintă o trambulină stimulantă pentru incursiuni pe dealurile neuniforme ale Serra da Estrela, pentru răsfățuri în stațiuni climaterice cu ape minerale sau pentru explorarea încantatoarelor oraşe, precum Aveiro sau Viseu.
Beiras este adesea eclipsată, pe nedrept, de locuri mai impresionante dinspre nord (Porto și Valea Douro) sau dinspre sud, unde sunt grupate cele mai cunoscute monumente ale Portugaliei. Alinierea colosală Alcobaça, Batalha și a Tomarului (toate trei aparținând Patrimoniului Universal) se găsește în Estremadura, o regiune traversată din belşug de autostrăzi şi parțial industrializată, de aici şi mult mai puțin, în mod distinctiv, rurală în spirit. Proximitatea cu Lisabona așază regiunea în zona călătoriilor de o zi ale turiştilor, aşa că nu te aştepta să te găseşti singur în sihăstria Alcobaçei sau sub heruvimii în stil rococo din Palatul Mafra. Țărmul, alternând între stânci și plaje, are atracții precum Peniche și Ericeira, ambele oferind unele dintre cele mai bune condiții pentru surfing din Europa. La est de Estremadura se întind câmpiile puțin mai goale ale Ribatejoului, un loc de întâlnire pentru văcari și pentru luptele cu tauri, și din Valea Tejo, semiindustrializată, punctată de locuri medievale.
Religie și festivaluri
Portugalia este o tară puternic religioasă, cu aproximativ 95% din populație de credință romano-catolică. Ordinele religioase au fost interzise în 1834, iar separarea formală dintre Biserică și Stat a avut loc în timpul Primei Republici (1910-1926) și a fost reiterată în Constituția din 1976. Totusi, Biserica și Statul rămân inextricabil legate, iar frecventarea bisericii este un lucru foarte obişnuit în această țară rurală. Zona Lisabonei este cea mai puțin credincioasă, în timp ce nordul este regiunea cea mai evlavioasă. Catolicismul portughez se distinge de cel al Spaniei printr-o fațadă mult mai senină și mai afectuoasă; există mult mai puțină suferință, iar Dumnezeu este perceput ca fiind binevoitor și mai puțin ca o figură care pedepsește. Credința acestei țări este grăitoare: de două ori pe an, aproximativ 100.000 de pelerini se îndreaptă către complexul de sanctuare închinate Fecioarei Maria din Fátima. Alte religii sunt reprezentate modest în Portugalia; majoritatea imigranților, fie ei din Angola, Brazilia sau Mozambic, sunt catolici.
În mod inevitabil, o asemenea credință aduce un calendar extrem de încărcat de festas (festivaluri) si romarias (pelerinaje) - adesea un amestec curios de venerare, procesiune și distracție. Crăciunul, cu toate că este important, nu tine capul listei festivalurilor de cea mai mare însemnătate. Carnavalul (Mardi Gras), ținut înaintea Postului Mare, dă startul marilor sărbători religioase ale anului. În timpul Săptămânii Paştelui, procesiunile cu torțe aprinse din Braga rivalizează cu cele din Andaluzia, Spania. În afara calendarului principal, fiecare regiune sau oraș își sărbătoreşte sfântul protector cu entuziasm: Lisabona, de exemplu, petrece cea mai mare parte din noaptea de 12 iunie într-o precesiune delirantă în onoarea Sf. Anton, în timp ce Porto şi Braga sărbătoresc Sf. Ioan pe 23 și 24 iunie, iar Sintra şi Vila Real îl glorifică pe Sf. Petru în 28 și 29 iunie.
Unele festivaluri au elemente păgâne în cadrul lor. În Trás-os-Montes, Festa dos Rapazes (Festivalul băieților) din decembrie este martorul grupurilor de băieți (mai mari de 16 ani) costumați și mascați care țopăie în jurul unor focuri uriașe în aer liber; ei celebrează ritualul trecerii la maturitate. Amarante, în regiunea Douro, este martorul unui ritual al fertilității, în care indivizii necăsătoriți schimbă prăjituri cu forme falice și ating mormântul Sfântului Gonçalo, în speranța unui mariaj rapid; acesta are loc in prima săptămână din iunie.
Costumele cele mai minunate ale Portugaliei apar în public prin Minho - la festivalul gălăgios din Viana do Castelo, în jurul datei de 20 august, la Festivalul trandafirilor din Vila Franes do Lima, de la mijlocul lui mai, şi Feiras Novas (Noile târguri) din Ponte de Lima, de la mijlocul lunii septembrie. Iubitorii cailor ar trebui să-și elibereze primele două săptămâni din noiembrie şi să se îndrepte către Golegā din Ribatejo pentru a vedea imensul târg anual al cailor, cu parade, competiții și lupte cu tauri. Calendarul Alentejoului este plin cu festivități care înfierbântă sângele, adesea legate cu perioadele agricole, cu mâncare și băutură. În mod inevitabil, regiunea cea mai puțin tradițională este Algarve, unde obiceiurile au fost diluate de către vizitatorii străini şi rezidenți.
