Constantin Brâncuși, pionier al sculpturii abstracte moderne ale cărui lucrări în bronz și marmură sunt caracterizate printr-o utilizare elegantă de formă pură și finisare rafinată. Pasionat de sculptora în lemn, a produs numeroase lucrări, adesea cu iz popular, experimentînd pentru prototipurile acestora cu diferite materiale. Este cunoscut cel mai bine pentru sculpturile sale abstracte de busturi și păsări ovoidale în zbor.
Viața timpurie și activitatea
Părinții lui Brâncuși, Nicolas și Maria Brâncuși, erau țărani care locuiau în mediul rural. Ca și alți copii ai satului din acea vreme, Constantin nu a mers la școală. De la vârsta de șapte ani a lucrat ca păstor, urmărind mai întâi turma familiei, apoi lucrînd pentru alți oameni din Munții Carpați. Atunci, tânărul cioban a învățat să sculpteze în lemn, o artă populară din România, confecționînd linguri, prese de brânză și fațade pentru case, toate ornamentate cu sculpturi. Stilul acestor ornamente au influențat în mare parte lucrări lui Brâncuși.
La vîrsta de nouă ani, Brâncuși s-a mutat la Tîrgu Jiu, pentru a-și căuta de lucru. A muncit mai întîi ca bucătar, ajutar în mai multe gospodării din Craiova, păstrîndu-și dragoste pentru sculptura. Băiatul a atras atenția unui orășean, care în 1894 l-a inscris la Școala de Arte și Meserii din Craiova.
În 1896, la 20 de ani, Brâncuși a început să călătorească pentru prima dată: a plecat la Viena pe Dunăre și s-a angajat la un atelier de prelucrare a lemnui, câștigînd bani pentru întreținere. Întrucât dorința sa era să devină sculptor, în 1898 a intrat în concursul de admitere la Școala de Arte Plastice din București și a fost admis. Deși era mult mai atras de munca „independenților” decât de cea a academicienilor de la școala sa, totuși a studiat serios modelarea și anatomia.
În 1903, la întoarcerea sa din serviciul militar, interesul lui Brâncuși a fost trezit de lucrările lui Auguste Rodin, care se răspândiseră de la Paris la București. Concepțiile auditive ale lui Rodin au inspirat entuziasmul față de avangardism și indignarea față de arta academicienilor. Exemplul lui Rodin l-a inspirat pe Brâncuși în cunoașterea despre ce se întâmplă în lumea artei dincolo de granițele țării și astfel a plecat la Munchen, Germania, unde a rămas până în primăvara anului 1904. Apoi a decis să meargă la Paris, o călătorie costisitoare pentru un om cu mijloace modeste. El a făcut cea mai mare parte a călătoriei pe jos, cu desaga pe spate și a trebuit să-și vândă ceasul pentru a plăti o barcă care traversează lacul Constanța. A ajuns la Paris în luna iulie.
Brancusi a depus actele la École des Beaux-Arts, unde a intrat din nou în atelierul unui academician, cel al lui Antonin Mercié, care și-a derivat opera din statuarul Renașterii florentine. Cu un spirit care era încă destul de clasic, dar care arăta o mare energie, primele sale lucrări au fost influențate de opera sinusoasă a lui Rodin. Pentru a se îndepărta de această influență, Brâncuși a refuzat să intre în atelierul lui Rodin afirmînd, „nimic nu crește în umbra marilor arbori”.
În 1907, însărcinat să execute monumentul funerar al unui bogat proprietar de terenuri în Cimitirul Buzău din România, Brâncuși a sculptat o statuie a unei fetițe îngenunchiate, intitulată Rugăciunea, care a reprezentat prima etapă a evoluției sale către forme simplificate. A participat pentru prima dată la expoziția Tinerimea Artistica, o expoziție anuală de noi talente la București și a închiriat un atelier în zona Montparnasse din Paris. Influența lui Rodin a apărut în opera lui Brâncuși pentru ultima dată în 1908 în prima versiune a Muzei Adormite, o sculptură a feței unei femei în care trăsăturile sugerează un bloc de marmură neformat. Tot în 1908, Brâncuși a executat prima sa lucrare cu adevărat originală, Sărutul, în care figurile verticale ale doi adolescenți formează un volum închis cu linii simetrice. Într-unul din primele sale experimente cu sculptura directă, el a afirmat utilizarea pură și organică a formei care avea să devină marca sa.
În 1910, Brâncuși a executat o versiune similară Muzei adormite. Sculptura reprezintă un cap izolat, executat în bronz, cu detaliile feței reduse drastic, astfel încât lucrarea să aibă curbe lustruite și curate. În 1924 a creat o formă ovoidală din marmură pură, lipsită de orice detaliu intitulat Începutul Lumii. Pentru Brâncuși, această masă ovoidală a reprezentat însăși esența formei sau un fel de fundament primordial al formei pe care artistul nu a avut grija să-l modifice cu tehnici tradiționale de modelare.
În anii ce urmeză, Brîncuși își va cizela tehnica sa unică prin lucrări emerite precum Pasărea Măiastră-1912 și seriile de sculpturi în bronz intitulate Pasărea în Spațiu-1919. În 1913, în timp ce continua să expună în Salonul des Indépendants de la Paris, a participat la Armory Show din New York, Chicago și Boston, prezentînd cinci lucrări printre care Mademoiselle Pogany, un bust schematizat care ar avea numeroase variații. Cunoscut deja în Statele Unite, Brâncuși a găsit acolo colecționari fideli în deceniile următoare. Între timp, criticii din întreaga lume au atacat natura radicală a operei sale.
În 1939, Brâncuși a făcut ultima sa călătorie în Statele Unite pentru a participa la expoziția „Art in Our Time” la Muzeul de Artă Modernă din New York. A continuat să exploreze temele sale preferate în anii săi târzi, inclusiv pasărea. Ultima sa lucrare importantă a fost Flying Turtle în 1943. De acum, numeroase expoziții în Statele Unite și în Europa îi vor asigura faima. Cea mai mare a fost o expoziție la Muzeul Solomon R. Guggenheim din New York în 1955. Prin un decret de naturalizare din 13 iunie 1952, el a dobândit cetățenia franceză.
Brîncuși a donat Museului National de Artă Modernă din Paris, tot ceea ce a cuprins atelierul său (mai mult de 80 de sculpturi), cu condiția ca atelierul să fie mutat în muzeu și restaurat la starea inițială.
Surse:
Wikipedia.
