Tot mai aproape de cer
Zgârie-norii sunt un produs al Revoluţiei Induştriale, care a început în Anglia în sec. XVIII. Noile invenții au revoluţionat modul de viaţă al oamenilor. Motorul cu aburi şi apoi electricitatea au pus la dispoziţie energii care înlocuiau, în mare parte, munca oamenilor şi a animalelor. Noua metodă de topire a fierului a produs cantităţi uriaşe de metal la preţuri moderate. Alte invenţii au oferit constructorilor oţelul, un material mai rezistent decât fierul. Oraşele s-au extins, iar zgârie-norii au oferit soluţia în problema suprapopulării, ocupând un spaţiu relativ mic la sol. Scheletul zgârie-norilor a fost construit la început din fier, apoi din oţel. Motoarele noi au dat naştere ascensoarelor care transportau oamenii în sus şi în jos. Greutatea unei clădiri înalte o poate face să cadă sau să se încline şi de aceea primii zgârie-nori se construiau de obicei pe teren stâncos. Acesta este motivul pentru care mulţi dintre ei au fost ridicaţi în Manhattan, o insulă stâncoasă din New York.
Inspiraţi de natură
Invenţiile au dus la introducerea în multe oraşe din Europa sec. XX a unor utilităţi ca iluminatul stradal şi liniile de cale ferată. Gările, parcurile şi casele erau adesea construite într-un stil original pe care francezii îl numeau Art Nouveau, germanii îl cunoşteau ca Jugendstil şi spaniolii ca Modernismo. Arhitecţii Art Nouveau erau inspiraţi de natură. Arhitectul modernist Antonio Gaudi a copiat natura evitând liniile şi unghiurile drepte în construcţiile sale, care par modelate din lut. Aceste forme unice au fost posibile datorită Revoluţiei Industriale, care le-a pus arhitecţilor la dispoziţie fier, oţel şi beton relativ uşor de modelat.
Forme îndrăzneţe
După cel de-al Doilea Război Mondial, multe naţiuni au făcut progrese economice remarcabile. Oamenii erau încrezători în viitor şi plini de avânt. Arhitecţii anilor 1950 şi 1960 au proiectat clădiri cu forme neobişnuite pentru a reflecta această nouă încredere. Unele plafon au forme geometrice simple, în timp ce altele arată ca nişte uriaşe sculpturi abstracte. Multe dintre aceste structuri nu s-ar fi putut construi fără beton armat. Un acoperiş din beton armat poate acoperi o cameră mare fără alte elemente de sprijin. Oţelul şi betonul armat sunt atât de flexibile, încât pereţii şi tavanul se pot construi în orice formă. Uneori, pereţii și tavanul unei camere au fost construite astfel încât să se curbeze spre exterior. Acest aspect era menit să se transmită oamenilor un sentiment de veselie, în spiritul vremurilor în care au fost proiectate şi construite aceste clădiri.
Jocuri şi divertisment
Multe stadioane sunt neacoperite, iar spectatorii suportă capriciile vremii, vara fîind confruntaţi cu canicula, iar iama cu gerul. Astfel, multe evenimente sunt anulate dacă ninge sau plouă. Acum, în multe ţări, oamenii nu mai trebuie să urmărească buletinul meteo înaintea unui eveniment, deoarece unele stadioane sunt acoperite. Descoperirea unor noi materiale sintetice, materialele plastice, a permis construcţia de noi acoperişuri. Materialele plastice rezistente şi uşoare sunt întinse peste cadre subţiri, la fel ca în cazul umbrelelor. Aceste acoperișuri cu forme și mărimi diferite pot acoperi şi cel mai mare stadion.
Un aspect cu totul nou
Construcţia unei clădiri inovatoare este dificilă şi, de obicei, necesită tehnici noi şi materiale speciale de construcţie. Multe probleme apar pe neaşteptate, indiferent cât de minuţioasă a fost planificarea. Arhitecții şi inginerii care au construit clădirea operei din Sydney s-au confruntat cu obstacole majore. Proiectul era atât de inovator, încât au trecut câţiva ani până când inginerii au găsit modalitatea de a-l pune în aplicare. Inginerii de sunet au oferit consiliere în ceea ce priveşte rezonanţa materialelor de construcţie. Pentru clădire s-au folosit metal, plastic şi sticlă din toată lumea. A fost elaborat un echipament complet nou, iar muncitorii au învăţat noi tehnici de construcţie.
Provocările viitorului
Marile corporații internaţionale construiesc clădiri impresionante şi funcţionale. Multe dintre aceste clădiri uriaşe se află în SUA, în Japonia şi în alte ţări cu deschidere spre Oceanul Pacific. Aceste zone sunt ameninţate atât de cutremure, cât şi de uragane care le pot distruge. Pentru a proteja oamenii, constructorii pledau iniţial pentru clădiri joase, din materiale uşoare. Întrucât era tot mai puţin spaţiu de construit, corporaţiile au fost nevoite să construiască clădiri înalte; prin urmare, arhitecţii şi inginerii au proiectat zgârie-nori care să facă faţă cutremurelor. Astăzi ele se profilează pe fundalul multor oraşe ale lumii. Dar clădirile nu sunt ameninţate numai de dezastre naturale, ci şi de stilul modern de viaţă. De exemplu, poluarea provocată de către combustibilii utilizaţi pentru maşini şi locuinţe erodează şi slăbeşte betonul. Fiecare nouă generaţie de arhitecţi şi ingineri se va confrunta cu noi probleme, dar şi cu noi oportunităţi tehnologice. Ei vor crea diverse materiale de construcţie, metode şi stiluri arhitectonice pentru a putea face faţă acestor provocări.
