Imperii americane timpurii
Cele mai vechi monumente arhitectonice de pe continentul american se află în Mexic și de-a lungul coastei de vest a Americii de sud. Civilizațiile timpurii de aici nu aveau nici unelte de fier, nici animale de tracțiune, și totuși ele au construit clădiri enorme de piatră. Olmecii și civilizațiile de mai târziu, precum toltecii și aztecii, locuiau în sate împrăștiate. Mayașii locuiau în pădurile tropicale din insula Yucatan și își construiau centrele religioase tot din piatră. În sec. XV, incașii stăpâneau un imperiu cu o întindere de 4000 km în munții Anzi din Peru. Aveau drumuri pavate și sisteme de corespondență rapide. Pietrarii incași tăiau, șlefuiau și îmbinau pietrele atât de strâns, încât nici în zilele noastre nu poate pătrunde printre ele măcar o lamă de cuțit.
Civilizații antice
Cu peste 5000 de ani în urmă, o mare civilizație s-a dezvoltat în Mesopotamia, ținutul dintre fluviile Tigru și Eufrat, întinzându-se ulterior spre est, de-a lungul coastei nordice a Oceanului Indian. La scurt timp, pe malurile Nilului s-a dezvoltat civilizația egipteană. Oamenii călătoreau între cele două zone și duceau cu ei ideile inovatoare și invențiile. Egiptul avea mulți muncitori și piatră din belșug. Egiptenii au construit piramide uriașe și temple folosind unelte și tehnici simple. Cum încă nu se inventase roata, 20 de oameni împingeau fiecare piatră către piramidă pe o sanie de lemn. Mesopotamia era săracă atât în piatră, cât și în lemn. Locuitorii ei au inventat materiale noi, precum cărămizile de lut arse în cuptor sau uscate la soare. Pentru a transporta diferite materiale, a apărut roata și apoi carele cu roți.
Locașuri pentru zei
În sec. V î. Hr., grecii au construit temple considerate locașuri pentru zeii lor, crezând că astfel zeii trăiesc printre ei și le apără orașele. Primele temple, construite din cherestea și cărămidă uscată la soare, erau asemănătoare colibelor localnicilor. Templele de mai târziu, construite pe o platformă cu trei trepte, erau înconjurate de coloane. După ce templele de lemn au putrezit, în locul lor au fost construite temple identice din piatră. Grecii au folosit cea mai pură marmură albă, iar pentru ca proporțiile să fie în armonie deplină, arhitecții au apelat la calcule geometrice.
Renașterea romană
În sec. I, Roma era deja un imperiu măreț, ce se întindea de la Marea caspică în Est și insulele Britanice în nord, până în Africa de Nord, în sud. Romanii au construit drumuri pentru a lega între ele numeroasele lor orașe. Apeductele transportau apa de la izvoarele de munte către oraș. Ei își petreceau timpul liber urmărind piese de teatru sau evenimente sportive, precum întrecerile cu carele. Se adunau la băile publice pentru a face exerciții fizice sau pentru a se relaxa. Împărații romani au comandat construirea de clădiri publice de agrement, pentru a-și spori popularitatea printre cetățeni. Pentru construcția acestor clădiri, inginerii romani foloseau materiale sintetice precum betonul.
Trasee spirituale
Din timpuri străvechi, negustori din toată Asia călătoreau de-a lungul coastelor făcând comerț și răspândind idei noi. Unele dintre cele mai mari clădiri din zonă au fost ridicate pentru cultul budist. Budiștii construiesc monumente (stupa) deasupra mormintelor conducătorilor lor spirituali. Un astfel de monument are forma unei cupole și este situat pe o platformă pătrată. Pelerinii merg pe platformă și meditează la traseul spiritual pe care trebuie să-l parcurgă pentru a atinge nirvana.
Patrimoniul rusesc
Dulgherii ruși construiau cu îndemânare case din lemn, bărci și au învățat de la bizantini să folosească piatră și cărămida. Atât bisericile rusești, cât și cele bizantine au multe cupole. Ca să nu rețină zăpezile abundente și ploile specifice nordului îndepărtat, cupolele bisericilor rusești sunt înălțate mult deasupra acoperișurilor și au formă de bulb.
Catedrala Sf. Vasile a fost construită pe timpul lui Ivan cel Groaznic, după ce i-a cucerit pe tătari. Construcția catedralei a început în 1554. Turnul este înconjurat de opt cupole frumos colorate, fiecare încununând o capelă. Accesul în capele se face printr-o galerie ce înconjoară catedrala și la care se ajunge prin două rânduri de scări.
Fortărețe regale
Primele fortărețe sau castele regale erau construite din lemn. Primele castele de piatră erau niște turnuri pătrate, denumite fortărețe, construite pe teren înalt și înconjurate de garduri și șanțuri. Odată cu evoluția armelor s-a schimbat și înfățișarea castelelor. Oamenii au construit ziduri de piatră groase de 5 m, care să îi apere de berbece, săgeți, pietre și de smoală încinsă. Ca măsură de protecție, șanțurile erau umplute cu apă. Arcașii stăteau de pază în turnurile de la colțuri. Dormitoarele regale ocupau două etaje din turn. În pivniță, la care se ajungea printr-o trapă din podea, era ascunsă trezoreria.
Mari palate
Cu timpul regii s-au mutat din orașele care se răzvrătiseră mai înainte și au construit palate impunătoare în ținuturile rurale. Aceste palate aveau saloane magnifice, construite pentru ceremoniile de la curte. Ele erau decorate cu tapiserii, picturi și statui care slăveau victoriile regelui sau aminteau faptele glorioase ale puternicilor împărați romani și ale zeilor mitici ai Greciei. Meșterii cei mai iscusiți decorau palatul conducătorului, ce devenea astfel o expoziție a celor mai frumoase opere de artă. Palatul Versailles a fost prima reședință nefortificată în Europa de la căderea Imperiului Roman. Salonul lung și îngust de la palat are ferestre pe de o parte, iar pe peretele opus – oglinzi. Lumina puternică de la reflecțiile orbitoare ale oglinzilor te împiedică să vezi ce se află la capătul opus al sălii.
Surse: Wikipedia. com
