Este firesc ca noi, oamenii, să tindem către frumos, iar la momentul de față, nu ne putem imagina lumea noastră fără artă. Muzica, teatrul, artele plastice, sculptura - toate acestea au fost create cândva de către oameni. Și totuși, de ce a apărut arta și de ce o creăm până în prezent?
Dacă să analizăm din postura materialistă, absolut tot ce creează oamenii , sporește confortul sau mărește speranța la viață. Cu alte cuvinte, omul paleoliticului s-a învățat să vâneze sau să confecționeze diferite obiecte ca să poată supraviețui. Acest aspect este observabil și în prezent, prin intermediul dezvoltării sistemului medical, tehnologiilor etc. Ce ține de apariția artei preistorice, este o demonstrare a intelectului, însă trebuie de menționat că acest fenomen a apărut exclusiv la homo-sapiens. Homo-erectus și alte specii umane timpurii, nu aveau abilitățile cognitive potrivite pentru a crea artă, dar totuși aveau tendința de a observa lucruri interesante, în felul lor estetice, dar nefolositoare pentru existența lor. Această aspirație către frumos demonstrează apariția unui intelect mai mult rudimentar, și chiar dacă la acel moment nu exista noțiunea de artă, a apărut un concept nou - estetica. Revenind la homo-sapiens, arheologii menționează că prin crearea bijuteriilor ornamentate sau chiar desenelor pe piele, strămoșii noștri se diferențiau reciproc. Ce ține de picturile rupestre , sunt mai multe variante teoretice pe baza cărora am putea încerca să înțelegem importanța artei din epoca paleolitică. Conform specialistului francez, abatele Henri Breuil, omul paleolitic reprezenta animalele pe care urma să le vâneze, străpungându-le cu lănci sau săgeţi, pentru a avea succes la vânătoare. A doua teorie este susţinută de profesorul francez Andre Leroi-Gourhan. Acesta subliniază faptul că picturile erau amplasate în locuri aparte, pentru ca acestea să reziste timpului. Profesorul susţine că figurile mixte om-animal nu reprezintă o credinţă conform căreia prin aceste desene omul se înfrăţeşte cu animalul, ci mai degrabă simboluri, acestea fiind prima încercare a oamenilor de a înțelege organizarea lumii vii. O altă teorie, susținută de o mare majoritate de arheologi, afirmă că picturile rupestre sunt un mod de transmitere a informației practice și spirituale. O mare parte din ceea ce înseamnă manifestare artistică, rămâne însă nedescoperită, nu putem surprinde decât ceea ce a rămas ca artefact înregistrat de arheologi, nu avem informaţii despre alte sfere artistice, cum ar fi muzica sau dansul.
Perioada următoare, cea neolitică, este caracterizată de o schimbare radicală, activitățile cotidiene ca vânatul și culesul au fost subsituite de agricultură și creșterea animalelor, fapt care a condus și la shimbarea rolului artei în sine și la influența și importanța acesteia. Patosul grandios al picturilor rupestre din paleolitic își pierde treptat poziția, figurile devenind mult mai schematice. Oamenii s-au axat mai mult pe prelucrarea pielii, ceramică, construcția așezărilor. Dacă în paleolitic dezvoltarea artei era considerată globală, în arta neolitică distingem caracteristici locale care fac posibilă distingerea Neoliticului Egiptului de Neoliticul Mesopotamiei și Neoliticul Europei. Există însă caracteristici comune pentru arta neolitică- dezvoltarea artei ornamentale, care de fapt este un început de distingere tribală, de apartenență a unei așezări și totodată de dezvoltare intelectuală. Oamenii au început să combine frumosul cu utilul. De asemenea, arta devine o metodă de întărire a comunității, consolidând și legăturile chiar dintre triburi. Concomitent, în perioada neolitică apar primele contururi ale mitologie. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem faptul că, în sistemul de percepție primitivă, mitologia include începuturile nu numai a religiei, ci și a filosofiei, teoriilor politice și a diferitor forme de artă. De exemplu zeița-mamă, principala zeitate feminină din majoritatea mitologiilor lumii, care de regulă semnifica natura sau fertilitatea pământului. Figurine de femei cu caracteristici sexuale accentuate au fost create în număr mare anume în această perioadă.
Icirc;n sec. IV î.Hr., aproximativ în aceeași perioadă, diferite regiuni ale Europei, Africii nord-estice și Asiei, au fost marcată de începutul epocii de bronz, caracterizată de dezvoltarea unei game largi de produse metalice funcționale și prețioase, precum și creșterea productivității economice și apariția ulterioară a lucrătorilor calificați, mulți dintre ei fiind implicați în activități artistice, deși semi-funcționale de natură, cum ar fi decorarea coifurilor, armurii, decorarea vaselor și altor obiecte uzuale. A început astfel a doua mare diviziune socială a muncii – separarea meșteșugarilor de agricultori. La rândul său, acest eveniment, a dus la apariția comerțului, inițial între comunități și triburi. Oamenii își foloseau capacitățile artistice pentru a efectua un schimb cât mai eficient și pentru sporirea bogăției materiale. Totuși această schimbare nu s-a făcut uniform pentru toate regiunile, ceea ce a condus la declanșarea războaielor, furturilor și a diviziunii statale. Acest mileniu este marcat de apariția primelor societăți de sclavi din istoria omenirii. În ciuda asupririi crude a omului de către om, sclavia a deschis oportunitate pentru dezvoltarea societății și crearea unei culturi superioare, iar arta a devenit mai mult o parte a vieții luxoase, esteticul fiind strâns legat de păturile superioare ale societății. Nu putem să nu remarcăm că, anume la sfârșitul neoliticului și începutul eleoliticului, s-au format primele familii de limbi, fapt care a dus la apariția scrisului, care mai târziu va deveni nu doar o formă de unificare și transmitere a cunoștințelor, dar și o formă de exprimare artistică.
Călătoria în lumea evoluției artistice din perioadă preistorică a luat sfârșit, dar să nu uităm că formarea modernă a perceperii despre frumos are o perioadă mult mai îndelungată, despre care o să menționez în următorul articol.
