Tricotilomania denumită și „tulburare de tragere a părului”, este o tulburare mentală clasificată în tulburări obsesiv-compulsive și conexe, implicînd impulsuri recurente, irezistibile, de a trage părul din scalp, sprâncene, pleoape și alte zone ale corpului, în ciuda încercărilor repetate de a opri sau de a scădea frecvența acestora.
Tragerea părului de pe față poate duce la îndepărtarea completă sau parțială a sprâncenelor și a genelor, în timp ce tragerea părului de pe scalp poate duce la sporirea căderii părului. Tragerea părului și pierderea ulterioară a acestuia duce la suferință pentru persoana respectivă și pot interfera cu funcționarea socială și ocupațională.
Pentru unii oameni, simptomele tricotilomaniei sunt gestionabile, dar pentru alții, simptomele pot fi complet copleșitoare.
Simptomele trichotilomaniei
Trăsătura principală a tricotilomaniei este tragerea recurentă a propriului păr. Tragerea părului poate avea loc în orice regiune a corpului în care crește părul; cele mai dese cazuri includ scalpul, sprâncenele și pleoapele. Zonele mai puțin frecventesunt regiunile faciale, pubiene și peri-rectale
Alte simptome pot fi următoarele:
- Încercări repetate de scădere sau oprire a tragerii părului;
- Tragerea părului provoacă suferință sau afectează domeniile sociale, profesionale sau alte domenii de funcționare;
- Apariția senzație de tensiune din ce în ce mai mare înainte de tragerea părului sau când încercați să rezistați la tragere;
- Prezența unui sentiment de ușurare după tragere;
- Căderea vizibilă a părului ;
- Jucatul cu părul tras sau frecadu-l pe față sau pe piele;
- Mușcarea, mestecarea sau mâncarea părul tras;
- Tragerea părului apare adesea cind persoana în singurătate.
Cauzele emoționale
Tragerea părului poate fi declanșată sau însoțită de o serie de stări emoționale. Poate fi precedat de anxietate, plictiseală, stres sau tensiune și poate duce la sentimente de satisfacție, ușurare sau plăcere după tragere.
Tricotilomania poate implica, de asemenea, diferite grade de conștientizare.
Tragerea focalizată a părului: Unele persoane se angajează în tragerea focalizată a părului cu intenția de a experimenta ameliorarea tensiunii din tragere. În acest caz, tragerea părului poate include ritualuri specifice, inclusiv tragerea anumitor tipuri de păr.
Tragerea automată a părului: Unii oameni se angajează în tragerea părului fără să-și dea seama pe deplin. Acest lucru se poate întâmpla atunci când se plictisesc, se uită la televizor sau sunt imlicați în alte activitățicare nu necesită un anumit nivel de concentrare.
Multe persoane diagnosticate cu trichotilomanie au, de asemenea, alte comportamente repetitive axate pe corp, inclusiv prelevarea pielii, mușcarea unghiilor (onicofagia) și mușcarea buzelor.
Apariția
Începutul tricotilomaniei coincide cel mai des cu sau urmează, debutul pubertății. Evoluția bolii este cronică, deși indivizii pot avea simptome care cresc și scad în timp.
Se pare că există și o componentă genetică a tricotilomaniei. Tulburarea este mai frecventă în rândul persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsivă și a rudelor lor de gradul I decât în rîndul populației generale.
Factori de risc
Vârstă: Boala apare de obicei între 10-13 ani și poate dura toată viața.
Alte tulburări de sănătate mintală: Persoanele cu tricotilomanie au adesea anxietate, depresie sau tulburare obsesiv-compulsivă.
Stres: Nivelul de stres ridicat pot declanșa trichotilomania pentru unii indivizi.
Când se adresează după ajutor?
Dacă nu te poți opri din a-ți trage părul și ai repercusiuni negative în viața ta socială, în funcționarea școlară sau ocupațională sau în alte domenii ale vieții tale, este important să cauți ajutor. Tricotilomania nu va dispărea de la sine. Este o tulburare de sănătate mintală care necesită tratament.
Tratamentul trichotilomaniei
Tratamentul trichotilomaniei poate fi complicat, iar majoritatea opțiunilor de tratament necesită timp și practică. Indivizii încearcă adesea mai multe strategii pentru a face față dorințelor lor înainte de a găsi ceva care funcționează. Încercați să nu vă descurajați dacă simptomele apar și dispar.
Inversarea obiceiurilor: Acesta este adesea tratamentul primar al trichotilomuluinia. Indivizii învață cum să recunoască situațiile în care este probabilitatea să se tragă de păr și să înlocuiască în schimb cu alte comportamente. Mulți oameni folosesc jurnale, însemnări și alte strategii pentru a crește gradul de conștientizare a declanșatorilor. În loc să tragă părul, o persoană ar putea înlocui cu alte comportamente precum; strângând pumnii sau rupând o bandă elastică pe încheietura mâinii.
Terapia cognitivă: acest tip de terapie poate ajuta oamenii să exploreze convingerile distorsionate legate de tragerea părului.
Instruirea de conștientizare de sine: indivizii învață să devină mai conștienți de obiceiul lor de tragere a părului, urmărind când trag și detaliază emoțiile și alte informații importante.
Antrenament de relaxare: Acest lucru îi ajută pe oameni să învețe să se concentreze și să-și calmeze sistemul nervos central ca răspuns la declanșatorii de stres.
Pregătirea respirației profunde: învățarea modului adecvat de a participa la respirația profundă ajută la creșterea relaxării și concentrării.
Medicamente: Deși nu există medicamente specifice tratamentului trichotilomaniei, SSRI și SNRI (antidepresante) pot fi utilizate pentru a trata unele dintre simptomele de anxietate însoțitoare.
Terapia de familie: Pentru copii și adolescenți, terapia de familie îi ajută pe părinți să învețe să răspundă mai bine situației și să gestioneze simptomele.
Terapia de grup: Tricotilomanul se poate simți izolat. Grupurile îi ajută pe oameni să se conecteze cu ceilalți îndurând o luptă similară și să ofere sprijin unul pentru celălalt.
Unele persoane cu trichotilomanie învață să gestioneze simptomele și declanșatoarele cu tratamentul ambulatoriu, în timp ce altele necesită un tratament mai intensiv. Este important să solicitați ajutor cât mai curând posibil și să continuați tratamentul continuu.
Surse:
Psycom.com;
Wikipedia.com.
