Piramidele sunt cele mai cunoscute monumente ale civilizației antice egiptene. Acestea au fost construite acum circa 4 500 de ani ca morminte uriaşe pentru faraonii egipteni. Orașul Gizeh este locul unde se află cea mai faimoasă piramidă, singura dintre cele șapte minuni ale lumii antice care a supravieţuit până în zilele noastre. Aici sunt trei piramide grandioase, cea mai mare dintre ele, Marea Piramidă a lui Kheops, avea, la momentul ridicării, 147 de metri înălțime.
Egiptenii antici au studiat mișcarea stelelor, a planetelor și a Soarelui. Aceștia credeau că spiritele regilor morți se înălțau la cer, ca să locuiască cu zeii printre stele. Piramidele erau aliniate la Steaua Polară, în partea de nord, iar laturile erau perfect poziționate la nord, sud, est și vest. La baza piramidelor se construiau temple, acolo unde preoții aduceau ofrande spiritului regelui. În jurul piramidelor se ridicau morminte din piatră, de dimensiuni mici, pentru familia și suita regelui.
ÎNMORMÂNTAREA MORŢILOR
Înainte de a fi depuse în mormânt, cadavrele erau pregătite în mod special. După moarte, toți faraonii și alte persoane foarte importante ale Egiptului erau mumifiate pentru a li se păstra corpul intact, deoarece egiptenii antici credeau că spiritul continuă să trăiască după moarte numai atunci când corpul este conservat sub formă de mumie. De acest ritual se ocupau persoane concrete, denumite îmbălsămători.
După mumificare, mumia era depusă într-un sarcofag viu colorat, care, la rândul său, era pus într-un sicriu masiv din piatră, în camera mortuară, împreună cu comorile, despre care se credea că faraonul ar avea nevoie în viaţa viitoare. Mormântul era apoi sigilat în cea mai mare siguranţă. Din nefericire, hoții de morminte pătrundeau adeseori în piramide și jefuiau din comorile aflate în camera mortuară. Din această cauză, faraonii de mai târziu nu au mai fost înmormântaţi în piramide, ci în nişte morminte săpate în stâncă, în izolata Vale a Regilor.
Se spunea că atunci când era deranjat un mormânt și se fura din comori, mumiile se supărau și se răzbunau crunt. Când s-a descoperit mormântul lui Tutankhamon și conținutul acestuia a fost îndepărtat pentru teste ştiinţifice şi examinări istorice, oamenii s-au temut că faraonul mort ar fi blestemat pe oricine i-ar fi intrat în mormânt.
ÎNVĂȚĂMÂNTUL
La școală mergeau numai copiii faraonului și fiu lor, care le învățau să gătească, să țeasă și să coasă. Copiii agricultorilor erau și ei educați acasă și trebuiau să se apuce de muncile câmpului de la o vârstă fragedă, să adune recolta și să îngrijească animalele. Și pescarii le împărtășeau copiilor lor propria iscusinţă. Mulți dintre băieţii care mergeau la școală învățau ca să devină scribi. Aceştia erau la mare cinste în Egiptul antic, iar cei care urmau cursurile respective aveau o carieră asigurată. În orașe, cursurile pentru scribi erau predate de preoți și de administratorii guvernamentali.
Scribii aspiranți trebuiau să învețe să citească și să folosească atât scrierea hieroglifică, cât și pe cea hieratică. Hieroglifele, cel mai vechi sistem egiptean de scriere, erau pictograme cu ajutorul cărora se puteau consemna înregistrări simple sau lucrări mai complicate, precum poemele. Folosirea hieroglifelor era un proces lent, deoarece fiecare pictogramă trebuia pictată separat. Scrierea hieratică era o formă simplificată a scrierii hieroglifice, mai ușor de descifrat și de folosit.
ZEII ŞI TEMPLELE
Unii scribi mergeau să lucreze în temple, care erau propriile lor ferme, ateliere, biblioteci şi „case ale vieții”, birourile unde scribii completau sau copiau documente religioase şi alte texte pentru templu. Preoţii erau priviți cu mare respect și mulți dintre ei deţineau şi poziții importante în guvern.
Egiptenii antici se închinau la multe zeităţi, iar viața lor gravita în jurul religiei. Unii zei erau locali, venerați doar în unele oraşe şi districte, iar alţii erau zeităţi naționale, fiind cinstiţi în cele mai mari orașe și temple. Printre zeii principali se numărau Ra - zeul Soarelui, Ptah – zeul oraşului Memfis, Horus – zeul personal al faraonului, și Amon (Amon-Ra) – zeul Soarelui și al faraonilor, cel mai important dintre toți zeii egiptenilor.
Marele Templu al lui Amon din Kamak este una dintre cele mai spectaculoase privelişti din Egipt. Construit de-a lungul a mai multor ani și sub domnia mai multor faraoni, acesta a fost finisat în timpul domniei lui Ramses II. Acest complex religios avea camere de ceremonii și alei pentru procesiuni religioase, unde lucrau mii de sclavi. Deoarece Amon era venerat de atâția oameni, preoții de la Karnak se numărau printre cele mai puternice persoane din regat, spunându-se despre ei că ar fi avut o relație specială cu zeii.
