Poșeta este un element esențial al garderobei unei femei care are un rol funcțional, cât și estetic. Folosite pentru a transporta portmonee, cosmetică sau alte obiecte necesare, gențile pot fi de diferite tipuri, în dependență de ocazie, de la o geantă simplă din denim cu cordon pînă la adevărate opere de artă - simbol al statutului social.
De-a lungul istoriei, atât bărbații, cât și femeile au folosit gențile de mână în scopuri practice. Popoarele antice foloseau diferite pungi pentru a transporta arme, unelte, mâncare și flint (pentru aprinderea focului). O mumie de 5 300 de ani, bine conservată, găsită în Alpii italieni în 1991, avea o pungă care se atașa de centură și care conținea flint, un burghiu și o ciupercă uscată.
Egiptenii Vechiului Regat (2686 - 2160 î.e.n.) foloseau pungi duble manevrate din stofă și papirus. Grecii antici purtau byrsa, sau poșetele predestinate monedelor, atârnate de curea, care puteau fi ascunse în pliurile îmbrăcămintei.
Arheologii au descoperit o poșetă ornamentată, cusută din piele într-un mormânt anglo-saxon din Marea Britanie, datată anului 625 e.n., fiind destul de deteriorată, dar prezenta dovezi de ornamentare cu aur, argint și granat și probabil atârnată de curele pe o centură. Poșeta mai conținea 40 de monede de aur.
O pungă de origine bizantină din secolul al IX-lea a fost găsită în Elveția. Aceasta era căptușită cu mătase roșie, brodată cu lei, pe un fundal albastru.
Epoca Medievală
În secolul al XIII-lea, europenii occidentali purtau poșete mici numite almoners - în care țineau monede pentru a le da săracilor.
Oamenii de rînd, meșteșugarii, pelerinii și țăranii foloseau ceva asemănător genților de astăzi. Modul obișnuit de călătorie în perioada medievală era pe jos, iar gențile ofereau un mod convenabil de a transporta mărfuri mici dintr-un loc în altul. Geantile acestora erau confecționate din piele și țesătură grea, observată în lucrările de artă ale perioadei. Modele mai sofisticate erau folosite de familia regală și aristocrație. Genți frumoase, oferite sub formă de cadouri erau decorate cu scene romantice și motto-uri uneori pline de umor. Un mire medieval putea să-i ofere miresei sale o poșetă plină de monede. Arta medievală folosea uneori o poșetă cu cordon pentru a sugera sexualitatea feminină.
Perioada Renașterii
Până în secolul al XV-lea, genți mari cu rame din metal turnat erau purtate de aristocrați și regalitatea masculină. De-a lungul timpului, gențile au devenit mai elegante, confecționate din țesături fine, cu ornamente scumpe.
În perioada Elizabetei I, gențile îmracă forme și structuri alegoriștice, de exemplu, o poșetă în formă de ghindă pentru a purta buchețele de flori. În muzeul din Londra poate fi văzută o geantă crosetată în formă de broască, confecționată din mătase de culoare crem și ochi din argint, gura broaștei servea drept sistem de închidere.
În perioada secolelor XVI până la începutul secolului al XVII-lea, gențile minuscule erau predestinate exclusiv femeilor. Genti mici, brodate, erau umplute cu petale de trandafir, condimente și ierburi pentru a acoperi mirosul neplăcut al corpului și pentru a îndepărta infecțiile despre care se crede că sunt purtate cu aromele neplăcute.
În perioada Renașterii târzii a apărut punga de seară. Bărbații și femeile purtau genți plate în care țineau jetoane și monede pentru jocuri de noroc. Partea de jos a pungilor era decorată cu stema casei din care provinea, folosită pentru identificare. Gențile de mână au început a fi ornamentate cu panouri și forme interesante, ilustrînd miniaturi cu scene din povești și narațiuni.
Secolul XVIII
La începutul anilor 1700, bărbații foloseau gentuțe mici pentru monede, strâns legate de centurile lor, deoarece pungile atârnate de încheietura mîinii erau văzute ca accesorii feminine. Femeile își etalau pungile în formă de pere purtate cu curea la șold, în care se găseau obiecte personale, precum uleiuri mirositoare, bani și monoclu (ochelari pentru operă). Modelele lungi, subțiri de la sfârșitul anilor 1700 realizate din plasă (un reticule), imprimate pe mătase cu diferite scene, au devenit foarte populare.
Genți de mână din secolul al XIX-lea
Idealul intern al Angliei Victoriene a popularizat gențile care înfățișau scene sentimentale, imagini brodate cu mărgele și fundițe. Femeile își făceau adesea propriile genți pentru a oferi o notă personală și pentru a-și arăta abilitățile de lucru cu acul. Femeile au început să popularizeze genți pentru diferite ocazii. Atunci apar primele genți pentru cumpărături și călătorii, realizate atât manual cât și în masă.
Louis Vuitton a prezentat pentru prima dată bagaje și genți de călătorie, care aveau inițiale pictate manual.
Gențile de mână din prima perioadă a secolului XX.
Anii 1900 - 1914 au introdus în modă gențile minuscule din plasă de argint, genți mari de catifea cu rame sculptate manual, pungi germane și italiene cu margele și peisaje renascentiste pictate pe ele.
Erau populare gențile elegante cusute din materilele textile, înfrumusețate cu panglică și dantelă. Iubitoarele stilurilor orientale a influențat apariția genților cu modele tematice asiatice.
Moda din anii 1920 ne oferă genți de mână subțiri, simple, ținute aproape de corp. În 1923, Hermes a transformat pungile pentru hrană în accesorii delicate, stabilind un stil care durează chiar și până astăzi, folosind pentru prima dată fermoarele ca elemente de închider.
În 1932, Vuitton a introdus ghiozdanul folosit înițial pentru a transporta sticlele de șampanie accesorizindu-le cu o curea de umăr, creînd într-un final un stil care durează timp de aproape 90 de ani.
Insuficiența de piele, metal și diverse materiale din timpul celui de-al doilea război mondial au influențat apariția stilurilor simple, clasice caracteristice anilor '40. Pungi de mână din țesătură, uneori în formă de plicuri și închise cu clape pe butoni sau agrafe erau trend-ul acelei perioade.
Stilurile din deceniile trecute au continuat și în anii '50. Femeile purtau adesea genți care se potriveau cu pantofii lor. Ele folosea genți de cocktail pentru ținute de seară realizate din satin și decorate cu paiete.
Coco Chanel prezintă în februarie 1955 un nou model de geanta matlasată, care avea o curea de umăr lungă, combinată cu lanț dublu, neobișnuit pentru acea perioadă. Această geantă rămîne o sursă de inspirație pentru designerii contemporani fiind periodic reprodusă de către Casa de Modă Chanel.
