Istoria Cambodgiei
Este dificil să ignori - dar important este să nu ignori - tragicele evenimente din trecutul recent al Cambodgiei. Dar la fel de important este să reînvii trecutul plin de realizări al țării. În epoca sa de aur, adică cu aproape o mie de ani în urmă, Regatul Khmer avea în stăpânire cea mai mare parte a Asiei de Sud-Est.
Istoria timpurie
Cei care au pus temeliile Cambodgiei moderne de astăzi au fost cetele de vânători care s-au aşezat aici în jurul anului 5.000 î.H. Probe foarte clar datate atestá prezenţa omului în acest spațiu în era neolitică. Dintr-un sit arheologic descoperit într-o peşteră din Laang Spean, din nord-vestul Cambodgiei, au fost recuperate vase care datează din mileniul al V-lea şi vase datate în secolul al XIX-lea, ceea ce indică o permanenţă a aşezărilor - contrar ipotezei conform căreia oamenii au pus bazele culturii de grâu în a doua jumătate a mileniului al III-lea. În secolul al IV-lea î.H. existau comunităţi, răspândite pe întregul teritoriu, care au domesticit animalele și care se hrăneau cu peşte şi orez. Aceste comunităţi timpurii venerau spirite ancestrale cunoscute sub numele de neak ta (poporul antic) și spirite ale naturii care îşi aveau sălaşul în pământ și în apă.
Indianizarea
Documente scrise despre primele activităţi comerciale ale civilizaţiei cambodgiene nu s-au păstrat. Singurul document substanțial din care istoricii au putut extrage informații sunt textele despre originile Chinei. Înainte de veacul al III-lea d.H., China făcea schimburi comerciale cu India, via Drumul Mătăsii, care, din diverse motive, a devenit inutilizabilă. Apoi, progresiv, se intensifică schimburile comerciale pe cale maritimă, pe rutele din jurul şi dincolo de Peninsula Malaysia formată din Cambodgia de astăzi și din Vietnam. Constant, India (şi China) îşi intensifică, treptat, prezenţa în zona de coastă.
Se pare că societatea cambodgiană, înainte de indianizarea ei, era formată din sate răzleţe, la limita subzistenţei, așezate spre interiorul teritoriului; treptat, așezările se dezvoltă de-a lungul zonei de coastă a deltei Mekong care servește ca punct de legătură pentru schimburile comerciale dintre India şi China. Oc Eo, din sudul Vietnamului, se presupune a fi una dintre primele comunităţi portuare; la fel şi Angkor Borei (un timpuriu centru religios și, probabil, politic) care comunica cu Oc Eo prin intermediul unor vechi canale. Odată cu migraţia populaţiei indigene spre aceste centre, bunuri locale, precum penele de pescărus şi cornul de rinocer, devin obiecte ale schimbului comercial, iar prosperitatea localnicilor se datorează negustorilor indieni și chinezi care arată interes pentru aceste mărfuri. Constant, procesul de indianizare se dezvoltă gradual de-a lungul primului mileniu, în consecință, populația locală îşi însușește diverse aspecte din practicile culturale și religioase indiene, integrându-le în tradiția cambodgiană existentă. Se produc schimbări la nivelul tehnicilor agricole, al stilului de a se îmbrăca şi al ierarhiei sociale - schimbări mai degrabă adoptate de populația indigenă, și nu impuse de nou-veniţi. Supremaţia indiană a fost, probabil, un rezultat al conştientizării importanţei acestor schimbări.
În consecinţă, religiile brahmană, hindusă şi budistă au fost şi ele importate din India. Deși primii conducători ai Cambodgiei se dedau practicilor de venerare a divinităţilor hinduse, atât hinduismul, cât și budismul au influenţat arta religioasă şi actele de venerare în Cambodgia. Atât aspecte culturale, cât şi elemente ale noii religii indiene au fuzionat cu credințele religioase locale - bazate pe actul de venerare a spiritelor naturale și ancestrale.
Epoca de început a Regatelor (circa 100-802 d.Hr.)
Funan: Cel mai vechi document despre regatul numit Funan aparţine istoricilor chinezi care au consemnat legăturile diplomatice cu vechiul teritoriu cambodgian, începând cu secolul al III-lea al erei noastre. Din aceste însemnări reiese că a existat, probabil, o societate prosperă, încă de la începutul secolului I. Aceste surse chinezeşti sugerează că Funan a fost un regat unificat, a cărui capitală, Vyadhapura, trebuie să fi existat pe locul actualului Angkor Borei. Documentele indică faptul că locuitorii regatului cultivau plante, locuiau în case solide şi domesticiseră elefanții. Au fost conduși de mai mulți regi care invocau fie o legătură legitimă cu legendarul Kaundinya, fie prin asocierea simbolică a unirii lui cu prinţesa lunară locală, Soma.
Documentele chinezești înregistrează, în această perioadă, câțiva regi și certifică prosperitatea crescândă a Regatului Funan. Aceștia și-au condus regatul prin aderare la cultul lui Shiva și și-au construit temple în vârf de deal (Phnom). Datorită poziției sale strategice, de-a lungul căilor comerciale ce legau India de China, Imperiul Funan creștea pe măsură ce comerțul înflorea; regatul a menţinut strânse legături comerciale cu India și China, ba chiar şi cu îndepărtatul Imperiu Roman.
Chenla (Zhenla): Regatul Chenla este descris de către chinezi ca un regat lui Funan, poziţionat în interiorul continentului şi înspre nord. Și Regatul unit, vasal statului Chenla a menținut relațîi diplomatice cu China, iar consemnările chinezești vorbesc despre o prosperă putere militară, cu numeroase centre urbane, inclusiv capitala Isanapura (Sambor Prei Kuk).
Spre sfârșitul secolului al VI-lea, Chenla se separă de Regatul Funan. Un veac mai târziu, armata din Chenla cucerește Funanul. Inscripții în sanscrită şi în khmeră vorbesc despre deteriorarea treptată a regatului, în secolul al VIII-lea, care determină separarea şi revenirea la granițele de odinioară ale regatelor Chenla şi Funan. După ce acesta s-a divizat în Chenla de Apă şi Chenla de Pământ, conflicte militare interne şi externe i-au forţat pe regii din Chenla de Apă să se exileze în Insula Java. Acolo îl găsim pe Jayavarman al II-lea (care a domnit între 802-850), întemeietor al Imperiului Angkor de mai târziu, care este martor la construirea marelui templu budist de la Borobudur.
