Pantoful cu toc înalt este pe bună dreptate considerat unul dintre principalele atribute ale garderobei femeii moderne. “Dă-i unei femei pantofii potriviți, iar ea va cuceri lumea” spunea Marilyn Monroe. Fie că sunt purtați la oficiu, evenimente speciale sau întâlnire cu prietenii cert este faptul că pantofii cu toc s-au poziționat ca un element indisolubil ținutei elegante. Istoria pantofului cu toc este una controversată, bazele căreia au fost puse încă de la sfârșitul Epocii Renașterii. Se presupune că prima femeie care a început să poarte pantofi cu toc a fost Caterina de' Medici.
La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, a avut loc un eveniment important pentru dezvoltarea încălțămintei: fustele femeilor au devenit mai scurte și mai jucăușe, în contradicție dogmelor bisericii. Pantofii masivi cu tocuri groase au fost înlocuiți cu pantofii eleganți și ușori din catifea, mătase și brocart, cu cusături și decorații care demonstra și statutul purtătorului. Înălțimea tocurilor au ajuns la limită în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea (regele, de înălțime mică, a introdus moda încălțămintei cu toc).
Pantofii de culoare roșie (uneori, chiar pictați cu miniaturi grațioase) pentru o lungă perioadă de timp au fost purtați de aristocrația acelor timpuri. Chiar și bărbații erau obligați să apară în pantofi, decorați cu fundițe din panglici (ar fi putut exista chiar și două astfel de fundițe: una mai mare, și alta mai mică - aproape de vârf). În viața de zi cu zi, ei preferau cizmele - cizme înalte cu vârful pătrat, carâmbii cărora se încheiau cu catarame masive. În secolul al XVIII-lea, în timpul curentului Rococo, pantofii și cizmele cu vârful ascuțit din nou intră în modă, decorate cu bijuterii, catarame, dinte și fundițe mari. Vopsiți, brodați cu aur și argint, cu danteluțe, jartiere cu panglicuțe, pietre sau chiar ascunzând un medalion cu portret, pantofii erau foarte decoltați, ascuțiți, uneori în formă de papuc, din stofă sau mătase, brodați cu pietre și aveau tocul înalt în formă de clepsidră sau bobină.
Pompozitatea cu care se purtau pantofii în acea perioadă poate fi văzută și în filmul “Marie Antoinette” - 2006, având-l ca designer pe arhicunoscutul Manolo Blahnik.
Sfârșitul secolului XVIII vine cu o inovație foarte importantă în domeniul încălțămintei și anume fabricarea acestora pentru piciorul stâng și drept, luând în considerație anatomia piciorului.
După mijlocul secolului al XIX-lea pantofii devin din nou un accesoriu ce denotă clasa socială. Pantofii se purtau cu ciorapi albi, iar tocul era de farma “Louis XV”. Bineînțeles, tocurile din zilele de atunci erau mult mai joase decât cele de acum și nu erau purtate decât de femeile care nu lucrau fiind încălțate în acest mod.
French Fashion Magazine 1929
Pantofi cu toc anul 1932
Primul Război Mondial și perioada ce va urma impun purtarea unei perechi de încălțăminte comode, uzuale pentru munca la fabrici și uzine. În perioada anilor ’30 ai secolului trecut pantofii cu toc erau dictați de apariția dansului “charleston”. Se purtau cu ciorapi vizibili, lucioși, aveau un toc plat și de obicei cu o baretă ce fixa bine piciorul în timpul dansului.
După al II-lea Război Mondial, când anii de groază au rămas în spate, soarta pantofilor cu toc este încă incertă. Insuficiența materiei prime a devenit una dintre problemele primordiale. Ferrogamo și Dior experimentează cu materialele pentru încălțăminte folosind cele mai neobișnuite combinații: peliculă pentru ambalaje împletite cu fire de argint, paie și fire de cânepă. Ba mai mult, Ferrogamo se inspiră de la plasa pentru pescuit și folosește fire de nailon pentru a crea o pereche de sandale pe toc din lemn, care păreau invizibile. Această invenție nu s-a bucurat de succes deoarece o pereche de pantofi costau mai mult decât o tonă de cărbune la acea vreme.
Tocurile înalte au fost introduse în modă generală de către firma Dior, mai exact de designerul Roger Vivier, care a lucrat acolo după cel de-al doilea Război Mondial. Au fost popularizate de multe staruri de la Hollywood, printre care se numără și Marilyn Monroe.
Marilyn Monroe 1928-1955
Și din nou lungimea fustei dictează apariția unui nou trend în lumea încălțămintei cu toc. Anii ’60 ai secolului trecut aduce pe podium dar și în viața de zi cu zi fustele mini. Acestea erau asortate cu cizme lungi, așa numitele “Go-Go”, lungimea cărora putea varia la glezne până peste genunchi.
Revoluție în lumea pantofilor cu toc a avut loc la începutul secolului al XXI-lea, odată cu apariția serialului “Sex and the big City”. Carrie Bradshaw - eroina principală defilează în pantofii celor mai cunoscute case de modă: Manolo Blahnik, Jimmy Choo, Christian Louboutin. Eroina principală poartă o pereche de pantofi albaștri în ziua nunții creați de Manolo Blahnik, acesta fiind designerul ei preferat. Realizați din saten albastru regal, incrustați în vârf cu un cristal, au fost primii pantofi creați special pentru acest serial.
Pantofii Manolo Blahnik.
Cert e că, în ziua de astăzi, aproape fiecare femeie are acasă cel puțin o pereche de pantofi cu tocuri înalte pe care le poartă la cele mai importante evenimente din viață și în care se simte cu adevărat la înălțime. Cineva zicea ca moda este efemeră, istoria, însă ne arată ca moda este ciclică, iar pantofii demodați într-o zi pot deveni o adevărată comoară.