MAI INTAI, CÂTEVA CUVINTE DESPRE ARHIPELAGUL JAPONEZ. JAPONIA ESTE O ŢARĂ insulară, formată dintr-un lanţ îngust de insule, situat de-a lungul continentului asiatic, ce se intinde pe 2.994 km, din apropierea Siberiei de Est până aproape de Taiwan. De la nord la sud, Hokkaido, Honshu, Shikoku şi Kyushu sunt cele patru insule mari ale țării. Teritoriul Japoniei este împărțit din punct de vedere administrativ in 47 de prefecturi. Trebuie să vorbim puţin despre conceptul japonez. Toată lumea ştie câteva elemente traditionale - templele budiste, aranjamentele florare, grădinile, chimonourile şi artele marțiale. Poate că ai mâncat sushi, ai folosit jocurile pe calculator sau ai luat parte la vreun karaoke. Japonia insă înseamnă mult mai mult. Pe plan mondial, de exemplu, multe dintre produsele şi componentele din domeniul comunicațiilor, divertismentului şi transportului sunt făcute in Japonia. Toţi au văzut fotografia, deja banală, din calendarul de perete cu Muntele Fuji având piscul acoperit de zăpadă pe vremea când cireșii înfloresc și cu o trenă punctată mătăsoasă ţâşnind din urmă, poate cu o fată, purtând chimono, în prim-plan. Invenţie japoneză, imaginea respectivă simbolizează felul în care se văd japonezii. Pentru că ei nu încetează niciodată să evidenţieze (odată cu faptul că au patru anotimpuri) că vechile arte, meserii, tradiţii coexistă în armonie cu tăişul civilizaţiei tehnologice moderne. Oricât de diferite ar părea aceste părți componente, ele formează adevărata Japonie. Destul de fericiţi de coexistenţa trecutului, noului, estului, vestului, tradiţiei şi schimbării, japonezilor li se par firești contradicţiile și paradoxurile care îi miră adesea pe vizitatorii lor. Nicio altă țară nu poartă vechiul clişeu din broşurile turistice de pământ al contrastelor" cu atâta naturaleţe şi eleganţă.
Ieșind prin anii 1860 din izolarea impusă de conducătorii săi vreme de 300 de ani, japonezii au făcut la fel de mult efort ca să se modernizeze, pe cât au depus ca să-și păstreze identitatea culturală.
De aceea, adevărata Japonie poate chestiune de preferinţe personale şi îți poți stabili itinerarul potrivit acestora. Multiculturalul Tokyo sau bastioanele culturii şi tradiției precum Kyoto, mai vechea și mai liniştita Japonie din afara drumurilor bătute din partea de nord sau de vest din Honshu ori Shikoku, şaptezeci şi cinci de procente din zona muntoasă, vulcanică și acoperită de păduri, unde, în funcție de sezon, poţi merge cu bicicleta, poţi schia, te poți bucura de splendidele peisaje sau poți lua parte la plăcerea firească a japonezilor de a se bălăci în izvoarele fierbinţi. Indiferent dacă vei explora coastele stâncoase din nordul îndepărtat ori insulele tropicale din Okinawa-ken, nicăieri nu vei fi departe de mare. Oriunde vei merge, vei întâlni mereu una dintre cele mai fascinante ţări şi culturi din lume.
ECONOMIA
Miracolul economic japonez, ivit din avantajul forței de muncă ieftine şi a unui yen mic în perioada de după război, a constat în creșterea rapidă a exportului, de la jucării până la mărfuri de calitate. Aparatele de radio cu tranzistori (apărute prima dată în Japonia) au pavat drumul către complicatele camere de luat vederi, aparate electrocasnice, nave, oţeluri speciale, televizoare color şi automobile. Cu o rată de creştere fenomenală, de 11%, Japonia a devenit a doua mare economie a lumii din afara Cortinei de Fier, în 1967.
Devalorizând yenul, acceptând reduceri salariale şi mărindu-şi eforturile, japonezii au suportat mai uşor criza petrolieră din 1973. Exporturile au crescut, ceea ce a dus la un surplus comercial. În 1979, a doua criză petrolieră a fost tratată la fel.
Formidabila sa bunăstare a fost susținută prin înflorirea pieţelor de bunuri de consum şi financiare interne, dobânzi mici şi creșterea valorilor imobiliare. Averile japonezilor au sporit în urma acestui adevărat,boom" economic. Un imens dezechilibru comercial extern a forţat însă pieţele valutare internaționale să modifice rata de schimb yen/dolar în 1985. Endaka - cea mai mare valoare a yenului-a dus la scăderea exporturilor și a performanţelor economice interne, dar a dublat valoarea conturilor japonezilor şi a generat achiziții de proprietăți pe piețele din străinătate. Balonul continua să se umfle.
În 1990, valoarea holdingurilor japoneze din afara graniţelor s-a redus. Pe piața de acţiuni, ei au pierdut cam jumătate din această valoare până la sfârşitul anului. În 1991, băncile japoneze slăbite au ridicat dobânzile ca să-şi acopere pierderile, exacerbând astfel problemele în creştere ale împrumuturilor neperformante. Balonul s-a spart.
Revenirea economică a Japoniei a fost împiedicată din ce în ce mai mult de recesiunea din zona Asia-Pacific a enormelor investiţii din regiune. Pe măsură ce s-au acumulat credite neperformante, pe la mijlocul anilor '90, instituţiile financiare au început să dea faliment.
Economia slăbită a ţării a dus la schimbări. În anii '80, sistemul de distribuţie complex favorizase clasa de mijloc, îndepărtând beneficiile importurilor mai ieftine de la consumatori. În anii '90, importul direct a devenit o practică obișnuită, iar clasa de mijloc și retailerii s-au îndreptat către un marketing al discounturilor.
Consumatorii japonezi au mai strâns cureaua, dar ţara nu este chiar atât de ieftină pentru vizitatorii străini. Economiile și asigurările de viață au atins valori astronomice, dar nu s-a luat nicio măsură decisivă pentru a limita aceste fonduri formidabile, sugerându-se că economia Japoniei pare să rămână încă slabă în viitorul previzibil.
PREISTORIA
Jomon înseamnă "funie din pai" și perioada ce adurat din anul 10.000 î.Ch. până în 300 î.Ch. Originile oamenilor din perioada Jomon sunt încă neclare, dar se ştie că erau vânători, pescari şi culegători; printre ei se găseau predecesorii lui Ainu, o populaţie preistorică din Siberia, care trăieşte astăzi în Hokkaido. După anul 500 î.Ch., migrările dinspre continent i-au împins pe cei din aceste triburi spre nordul îndepărtat şi nou-veniţii au ajuns să-I depăşească numeric pe vechii locuitori în proporție de zece la unu.
Însemnând "Primăvara timpurie", perioada Yayoi (300 i.Ch. - 300 d.Ch.) este a celor mai importante migraţii în masă, în special a coreenilor, care sosesc în nordul Insulei Kyushu. Ei au adus fierul şi bronzul şi, mai important, cultura orezului. Apariția formelor timpurii de agricultură în perioada Yayoi a fost un factor determinant în formarea Japoniei. Pe măsură ce cultivarea pământului s-a extins, deținerea de terenuri a devenit baza pentru ierarhizarea comunităţii, aceste schimbări ale structurii sociale au deschis drumul spre sistemul feudal ce avea să domine în viitor.
