Un număr recent de cărți și articole ne sugerează că Leonardo Da Vinci a fost liderul unei organizații secrete care ascundea coduri și mesaje în operele sale de artă. Pe lângă rolul său în istorie ca pictor, om de știință și inventator, a fost oare el și deținătorul unui secret care trebuia transmis de-a lungul veacurilor? În acest articol, am analizat mai multe surse, descoperiri și păreri a mai multor oameni de știință pentru a răspunde la întrebarea – cine a fost cu adevărat Leonardo Da Vinci?
Cifrări și criptare
În notițele sale, Leonardo folosește tehnica scrierii „în oglindă”. Nu este clar exact de ce Da Vinci a făcut acest lucru. Cercetătorii ne sugerează că acesta credea că unele dintre invențiile sale militare ar pute fi prea distructive și puternice dacă ar cădea în mâini greșite. Alți cercetători subliniază că acest tip de criptare este destul de simplu de descifrat. Nu trebuie decât să țineți hârtia în fața unei oglinzi pentru a o citi. Versiunea cea mai credibilă este că marele maestru folosea această scriere inversată, deoarece o găsea mai ușoară. Leonardo era stângaci și acest lucru ar fi fost ceva obișnuit pentru el.
Criptexul lui Da Vinci
În multe articole din presă se zvonește că Leonardo ar fi inventat un dispozitiv numit cryptex. Un cryptex este un tub construit dintr-o serie de inele cu literele alfabetului gravate pe ele. Când inelele sunt întoarse astfel încât anumite litere să fie aliniate formînd parola cryptex-ului, una dintre capetele acestuia poate fi îndepărtată și conținutul (de obicei, o bucată de papirus învelit în jurul unei sticle cu oțet) poate fi citit. Dacă cineva va încerca să ajungă la mesaj, zdrobind dispozitivul, sticla se va sparge și oțetul va dizolva papirusul înainte de a putea fi citit mesajul de pe acesta.
Oricât de ingenios nu ar fi acesta, cryptax-ul este un dispozitiv fictiv creat de Dan Brown în cartea sa populară, The Da Vinci Code. Nu există dovezi că Leonardo a conceput sau a construit un astfel de dispozitiv.
Misterul lui Mona Lisa
Analizând cel mai cunoscut tablou al său, The Mona Lisa, cercetătorii au găsit în el tot felul de semnificații și tehnici ascunse. Cert este că Leonardo a folosit cele mai bune trucuri ale sale pentru a crea tabloul. Mulți oameni găsesc în zâmbetul portretului o enigmă afirmând că acesta este într-o continuă mișcare. Profesorul Margaret Livingstone de la Universitatea Harvard afirmă că Leonardo a pictat marginile zâmbetului portretului, astfel încât acesta să iasă ușor din focar. Din această cauză, zâmbetului portretului arată diferit din viziunea periferică decât atunci cînt este privit direct.
Și totuși, de ce zîmbește Mona Liza?
De-a lungul anilor, oamenii au speculat că poate ea era însărcinată. Alții au considerat că zâmbetul este trist și au sugerat că este nefericită în căsătoria. Dr. Lillian Schwartz a venit cu o idee improbabilă, dar intrigantă. Ea crede că subiectul zâmbește, deoarece artistul a gluit pe seama privitorului. Ea susține că tabloul nu este al unei femei, ci este de fapt un autoportret al artistului. Schwartz a observat că atunci când a folosit computerul pentru a suprapune trăsăturile frumoasei Mona Lisa cu un autoportret a lui Leonardo se potriveau perfect. Alți experți notează, însă, că aceasta se datoreză faptului ca ambele au fost pictate de același artist folosind aceleași tehnici.
Cina cea de Taină
Tabloul prezintă ultima cină de Paști pe care Iisus a împărțit-o cu discipolii săi înainte de moarte. Leonardo încearcă să surprindă momentul în care Isus anunță că va fi trădat chiar de unul dintre mesenii săi. Cel mai semnificativ indiciu lăsat de Leonardo, descris de "Dan Brown" în cartea sa "The Da Vinci Code", este că discipolul identificat de obicei ca Ioan este de fapt Maria Magdalena. Într-adevăr persoana din dreapta lui Isus are părul lung și pielea netedă, ceea ce ar putea fi privit ca trăsături feminine, în comparație cu apostolii mai în vârstă, cu aspect mai dur. De asemenea, Brown subliniază că Isus și figura din dreapta sa formează conturul literei „M” făcînd aluzie la Mary sau poate Matrimony. În ciuda primei impresii că figura din imagine este feminină, întrebarea este dacă figura ar fi arătat feminină unui spectator al erei în care Leonardo a pictat-o. Ioan era considerat cel mai tânăr dintre discipoli și era adesea înfățișat ca fiind un tânăr fără barbă, cu trăsături moi și păr lung. Vedem acest lucru astăzi ca fiind feminin, dar în Florența în sec. al XV-lea era un lucru normal. În Tratatul său despre pictură, Leonardo explică că personajele dintr-un tablou ar trebui să fie descrise pe baza tipurilor lor. Aceste tipuri pot include un „bărbat înțelept” sau o „femeie bătrână”, fiecare având propriile caracteristici: barba, ridurile, părul scurt sau lung. Ioan, așa cum este ilustrat în Cina cea de Taină, este un tip de „ucenic”: un protejat care încă nu s-a maturizat, înfățișat cu trăsături moi așa cum vedem în tablou.
Includerea acestui personaj istoric într-o operă de ficțiune modernă este intrigantă, dar nu ar trebui să-i permitem să ne întunece viziunea asupra patrimoniului care aparține cu adevărat lui Leonardo. Lucrările sale de artă au servit ca inspirație pentru milioane de-a lungul secolelor și conțin mistere pe care experții încă încearcă să le dezvăluie. În plus, experimentele și invențiile sale au arătat că este un gânditor avansat ale cărui explorări au înaintat gîndirea contemporanilor săi. Secretul lui Leonardo Da Vinci este că a fost un geniu pe care puțini oameni ai timpului său îl apreciau.
