In lucrarea sa, "The Labyrinth of Solitude" (Labirintul solitudinii), eseistul şi poetul Octavio Paz, câștigător al Premiului Nobel, afirmă despre compatrioții săi că sunt reticenţi şi singuratici. Cu toate acestea, cei mai mulți turişti spun despre mexicani, în calitate de gazde, că sunt simpatici - un exemplu dintre multiplele contradicţii ale mexicanilor, care îşi ascund emoțiile sub o mască de linişte şi indiferenţă.
Populația
Putine tari din această emisferă au o proporţie atât de ridicată de mestizaje (un amestec de sânge indigen cu sânge european) şi de identitate indigenă. Aproape 30% din mexicani sunt băştinaşi, iar două treimi sunt metişi. (Conform altor surse, numărul metişilor este mai mare, iar cel al populației indigene mai mic.) Mai mult de sapte milioane de mexicani vorbesc limbi sau dialecte indigene, în special mayașă, mixtecă, náhuatl, otomi, purépecha și zapotec. Deşi albii (care reprezintă 9%) nu alcătuiesc exclusiv elita bogată a Mexicului, putem spune cu siguranţă că metişii şi indienii fac parte din populația săracă - aproape 40% din totalul locuitorilor.
In secolul al XVI-lea, invadatorii spanioli au adus aici animale de tractiune și roata, alături de elemente romantice din epoca Renaşterii şi fanatismul religios. O multitudine de culturi independente şi unice au fost cucerite în cele din urmă şi absorbite, deși au existat grupuri de rezistenţă până în secolul al XX-lea. Cu toate acestea, foarte mulţi bastinasi şi-au păstrat identitatea. Grupurile culturale, cum ar fi Lacandón şi Huichol, care au migrat spre bogatele păduri tropicale şi în munții neprimitori, au evitat cât au putut contactul cu societatea civilizată cam până în secolul al XX-lea. Chiar şi astăzi, membrii comunității Huichol, care locuiesc în partea de vest a Munților Sierra Madre, includ și câteva ritualuri catolice în sistemul lor de convingeri spirituale, păstrându-şi însă zeii tradiţionali și ceremoniile. Cei mai mulți indigeni totuşi şi-au amestecat zeii şi vechile obiceiuri cu sfinţii şi ritualurile religioase aduse de către spanioli. Catolicismul este practicat de 88% din populație. Aproape jumătate din restul locuitorilor sunt creştini de rit evanghelic, a căror formă de creştinism intră adesea în conflict cu vecinii. Pe terenurile inalte din Chiapas, indienii tradiționali Tzotzil s-au amestecat în ultimele decenii cu populația satelor, fiind convertiți la sectele evanghelice. Dar, per total, multe comunităţi importante de protestanţi şi catolici trăiesc şi lucrează împreună, în pace.
Obiceiurile şi culturile fascinante au atras timp de secole călătorii pasionați de aventură. Scriitorul John Lloyd Stephens (1805-1852) şi artistul Frederick Cather-wood (1799-1854) au publicat dovezi despre ruinele mayaşe îngropate, care au intrigat lumea occidentală în secolul al XIX-lea.
Provocările moderne
Înfiinţat ca o consecinţă a Revoluţiei, Partidul Revoluţionar Instituțional (sau PRI - Partido Revolucionario Institucional) a fost partidul oficial de guvernământ începând cu 1929. Sondajele din 2000 au arătat că oamenii din majoritatea zonelor rurale cred că PRI şi guvernul înseamnă același lucru. Partidul a câştigat toate alegerile prezidenţiale și s-a aflat de cele mai multe ori la guvernare în perioada 1929-1994. Începând cu 1978, partidele de opoziţie au fost admise în Camera Inferioară (Cámara de Diputados), doar pentru a promova iluzia unor dezbateri democratice, dar fără să existe vreo şansă reală de a produce vreo schimbare. Cu toate acestea, la alegerile din 1997, partidele de opoziţie au obţinut mai multe locuri în Congres decât PRI. În acelaşi an, candidatul de stânga, Cuauhtémoc Cárdenas, de la Partidul Revoluţionar Democrat (PRD- Partido de la Revolución Democrática) a devenit primul primar ales al capitalei Ciudad de México.
O serie de evenimente din anii '90 au continuat să mobilizeze publicul cu privire la schimbarea politică. Bine cunoscutul candidat la președinție, Luis Donaldo Colosio, a fost asasinat în 1994. Fostul preşedinte Carlos Salinas de Gortari - responsabil în timpul mandatului său de șase ani (1988 - 1994) pentru mai multe reforme economice - a lăsat în urmă haos economic, inclusiv deprecierea monedei peso și împrumuturi bancare neperformante. În acelaşi an, armata de gherilă autointitulată Armata Zapatistă de Eliberare Naţională (EZLN - Ejército Zapatista de Liberacion Nacional) a preluat controlul asupra mai multor orașe strategice din zona muntoasă Chiapas. Deși s-au retras rapid în păduri, postările făcute pe internet şi comunicatele media au atras atenţia lumii întregi asupra stării disperate a populaţiei defavorizate de la sate.
Politica economică prudentă a succesorului lui Salinas, Ernesto Zedillo Ponce de León (1994 - 2000), a ajutat la refacerea economiei. Înainte de alegerile prezidenţiale din 2000, reformele vaste ale instituţiilor electorale şi prezenţa observatorilor străini au eliminat foarte multe dintre neregulile obişnuite. Şi, în loc să desemneze un presupus succesor, au organizat alegeri la nivel naţional. Rezultatul acestor reforme inovatoare a fost alegerea, în iulie 2000, a lui Vicente Fox Quesada, candidatul partidului de opoziție - Partidul de Acţiune Națională (PAN- Partido de Accion Nacional). Prin acceptarea cu demnitate a înfrângerii, Francisco Labastida, candidatul PRI, a contribuit la menţinerea calmului şi a încurajat tranziţia paşnică spre guvernarea istorică a unui partid de opoziție.
Însă guvernul divizat al ţării (nici unul dintre cele trei partide principale nu deţinea majoritatea în Congres, iar preşedinţia constituțională era, în mod inerent, una slabá) a îngreunat apariţia unei schimbări pozitive în timpul Administraţiei Fox, iar gigantul din Guanajuato nu a controlat partidul așa cum au făcut-o predecesorii săi. Promisiunile din campania electorală au rămas în mare parte neîndeplinite, iar cei mai mulți mexicani au fost nemulţumiţi de performanţele lui Fox Legăturile comerciale cu Statele Unite şi Canada s-au dublat de la intrarea în vigoare a acordului NAFTA (Acordul nord-american pentru liber schimb), în anul 1994. Industrializarea pe scară largă însă a contaminat râurile, ducând la apariţia smogului și a unor probleme legate de depozitarea deşeurilor, de ambuteiaje în trafic sau a unor provocări referitoare la construcțiile de locuinţe, în special în oraşele de la graniţa cu Statele Unite, unde dezvoltarea industrială a fost pregnantă. Puternicele carteluri ale drogurilor s-au luptat între ele, ceea ce a condus la intimidări, crime, corupţie în poliție și judecători care refuzau înţelegerile secrete sau care încercau să le restrângă sfera de influenţă Drept urmare, pentru asigurarea liniştii, s-a apelat la mişcări mici, dar puternice, de gherilă.
În ciuda acestor dificultăți. Mexicul a început să fie un jucător important în economia mondială. În 2008 a ocupat locul al doilea în topul celor mai dinamice economii din America Latină, după Brazilia, cu un produs intern brut mai mare de 17.000 $ pe cap de locuitor.
Probabil cel mai important aspect este că, începând din 1920, s-au evitat toate loviturile de stat, o perioadă mai mare decât din orice altă națiune latino-americană şi, după mai mulți ani de demagogie politică, Mexicul se bucură acum de o libertate politică din ce în ce mai mare.
Festivaluri şi sărbători
Ca în orice ţară preponderent catolică, în Mexic se celebrează zilele sfinților şi alte sărbători religioase. Mexicanii apelează la focuri de artificii ori de câte ori este posibil cu ocazia sărbătorilor, creând turnuri inalte de rachete pe care le detonează după ce s-a lăsat întunericul Arareori se culcá devreme în noaptea în care se celebrează vreo sărbătoare sau chiar şi în noaptea de dinainte. Locuitorii din zona de coastă a Mexicului sunt recunoscuţi în mod special pentru petrecerile lor exuberante și pentru faptul că iubesc muzica și dansul. Cel mai renumit carnaval din ţară (prin care se sărbătoreşte intrarea în Postul Paștelui) se desfășoară în Veracruz, cu baluri mascate, parade fastuoase cu minunate costume şi petreceri animate, care ţin toată noaptea. La fel de însufleţite şi pline de lume sunt şi petrecerile din Campeche, Mazatlán sau Cozumel, dar şi din alte comunități. Paştele este sărbătorit prin mai multe ceremonii şi menţionăm în special ritualurile care au loc în Oaxaca, San Miguel de Allende, San Luis Potosí şi Taxco. Crăciunul reprezintă un întreg sezon de întâlniri de familie, unde mâncarea tradiţională, procesiunile şi muzica ocupă un loc special. De Ziua Tuturor Sfinţilor şi de Ziua Morţilor, familiile curăță și împodobesc mormintele celor dragi şi, în unele regiuni, se organizează priveghiuri şi se fac altare în casă, în onoarea rudelor decedate. În Pátzcuaro, Oaxaca, Mérida, dar şi în alte oraşe, evenimentele culturale şi altarele publice fac ca sărbătorile orientate în jurul familiei să fie accesibile și pentru vizitatori.
