Pământul conține multe minerale care sunt vitale omului. Mineralele sunt substanțe anorganice, de exemplu, rocile și metalele care se găsesc în formă naturală în scoarța Pământului.
Unele metale, cum ar fi aurul, se întâlnesc la suprafață, pe când altele sunt îngropate în adâncul pământului, iar pentru a fi aduse la suprafață trebuie extrase prin minerit. Cuprul a fost printre primele metale folosite de oameni, însă acesta este casant și se sfărâmă dacă este prelucrat prea mult cu ciocanul. Primii oameni care au prelucrat metale au descoperit că dacă bat cuprul cu ciocanul, apoi îl încălzesc în foc și pe urmă îl bat din nou cu ciocanul, acesta devine mai ușor de prelucrat. Procesul dat se numește călire.
Unele metale trebuie extrase din rocă sau din filoane, unde acestea se găsesc în mod natural. Procedeul folosit se numește topire. Roca se încălzește la o temperature ridicată care permite metalului să se topească și să curgă.
Metalele care se regăsesc mai aproape de suprafață sunt exploatate prin metoda mineritului de suprafață, însă cele situate mult mai în profunzime trebuie forate.
Mai întâi, geologii determină localizarea metalului prin prospectarea stratelor de rocă de la suprafață și prin măsurarea magnetismului rocilor și minereurilor. Câmpul magnetic este mai intens în rocile care conțin metale, de exemplu, fier, nichel sau cobalt.
INDUSTRIE
Cuvântul ,,industrie" descrie o activitate care produce bunuri sau servicii necesare oamenilor sau pe care și le doresc. Există mai multe tipuri de industrii, printre care industria mineritului, agricultura, pescuitul, industriile manufacturiere și industria serviciilor pentru consum.
Industriile se împart în trei mari categorii. Industriile primare sunt cele care extrag sau produc materii prime, de exemplu, industria mineritului, pescuitul, agricultura și industria forestieră. Industriile prelucrătoare, care transformă materiile prime în produse, cum ar fi mașinile, chibriturile, cărțile sau construcțiile, se numesc industrii secundare. Industriile terțiare includ transportul, comerțul, asistenta medicală, băncile, învățământul, industria de agrement și turismul.
Pentru producerea de bunuri în cadrul industriilor prelucrătoare, de exemplu, pentru fabricarea mașinilor, a materialelor plastice sau a echipamentelor electrice, se folosesc dispozitive industriale în locul muncii omului. Industriile înalt automatizate utilizează din ce în ce mai mult echipamente specializate, inclusiv tehnologii electronice și roboți industriali, pentru creşterea productivității muncii. Acest fapt a fost, în parte, răspunzător de cresterea șomajului în unele țări. În ultima parte a secolului XX, Japonia și alte țări din estul Asiei şi-au dezvoltat industrii înalt automatizate, cum ar fi industria produselor electronice, a computerelor și cea a automobilului.
CARBURANȚI FOSILI
Carburanţii fosili – cărbunele, petrolul și gazul natural – s-au format din rămășițele vietăților care au murit cu milioane de ani în urmă și s-au păstrat ca fosile.
Cărbunele a început să se formeze acum 350 de milioane de ani. La acea vreme, suprafața Pământului era acoperită de mlaştini și lacuri. În mijlocul mlaştinilor creșteau păduri de copaci uriași și ferigi gigantice. Atunci când aceste plante au murit, ele au putrezit și s-au transformat într-un soi de pământ negru denumit turbă. Pe măsură ce vremea a trecut, turba a fost îngropată sub straturi de nisip și noroi. De-a lungul timpului s-au depus straturi succesive ce au devenit din ce în ce mai compacte, până ce turba s-a comprimat în sedimente solide, negre și lucioase de rocă, dând naștere cărbunelui. Cutarea și crăparea stratelor de rocă, din cauza mișcării Pământului în decurs de mai multe milioane de ani, însoțite de fenomenul de eroziune, au adus unele strate de cărbune mai aproape de suprafață și la îndemână în minele subterane.
Cărbunele a fost pentru prima dată extras la scară industrială în secolul XVIII, când se întrebuința pentru propulsarea motoarelor cu abur și pentru obținerea fierului topit în interiorul furnalelor. Astăzi se foloseşte, în special, pentru producerea electricității în centralele electrice. Cocsul, o varietate de cărbune copt, este un carburant fără emisie de fum utilizat la producerea fierului și a oțelului.
În zilele noastre, mult din cărbunele de pe glob se găseşte îngropat sub strate de rocă şi nu poate fi ajuns decât prin minerit subteran. Cărbunele se află stratificat în şisturi. Mai întâi, geologii localizează cărbunele prin studierea dispunerii rocilor în scoarța Pământului.Apoi, compania minieră forează puţuri până la nivelul cărbunelui. Reţeaua de tuneluri astfel săpată va permite minerilor să coboare în subteran şi să extragă carbunele folosind nişte maşini electrice de tăiat cărbune. După aceea, cărbunele este adus la suprafață în nişte containere mari.
PETROLUL ȘI GAZELE NATURALE
Petrolul este o substanță foarte importantă folosită drept carburant pentru centralele electrice, automobile, vapoare și aparate de zbor, fiind, în același timp, și o materie primă esențială pentru industria de mase plastice și cea chimică.
Petrolul și gazele naturale s-au format în mări cu milioane de ani în urmă. Când plantele şi animalele de dimensiuni mici care trăiau în mare mureau, acestea ajungeau pe fundul mării, îngropate sub straturi de nisip și aluviuni. De-a lungul timpului, straturile astfel formate s-au comprimat sub formă de roci sedimentare. Acțiunea căldurii emanate de bacterii au transformat resturile în țiței și gaze naturale.
Presiunea din interiorul Pământului forțează petrolul să iasă în sus, prin rocile sedimentare, care au niște găuri mici asemenea unui burete. Petrolul urcă până ce întâlnește un strat de rocă dură. Dacă roca dură s-a sedimentat sub forma unei cupole deasupra stratului de rocă moale, petrolul rămâne blocat sub ea. Geologii care caută petrol verifică dispunerea rocilor și efectuează foraje de probă. Când sonda ajunge la stratul de petrol, presiunea poate fi destul de mare încât să provoace petrolul să țâșnească cu forță la suprafață. Dacă presiunea nu este mare, petrolul este pompat la suprafață. Țițeiul din puțuri este transportat, prin conducte sau cu ajutorul tancurilor petroliere, la rafinărie, unde este separat în diferite substanțe printr-un proces numit distilare.
Petrolul se fierbe într-un rezervor uriaș numit coloană de fracţionare. Vaporii care se formează în timpul procesului se ridică în interiorul coloanei, se răcesc și se condensează în lichide la temperaturi diferite. Coloana este, de asemenea, prevăzută în interior cu niște țevi, dispuse la înălţimi diferite, care colectează lichidele pe măsură ce ele se formează. Aceste părți separate, sau fracțiuni, se transformă în diverse produse petroliere, cum ar fi petrolul rafinat, benzina și motorina. Gazele de distilare sunt evacuate prin partea superioară a coloanei. Cele mai dense și mai grele dintre produsele de distilare, de exemplu, bitumul, folosit la construcția de șosele, se așază pe fundul coloanei, și pot fi rafinate din nou pentru a obţine lubrifianți.