Al doilea regn ca mărime, după cel animal, este reprezentat de plante. Trăsătura distinctivă a plantelor este obţinerea energiei din lumina solară, prin procesul numit fotosinteză. Cele mai multe plante au suprafețe plane late - frunzele, la nivelul cărora se desfășoară acest proces. Așa cum există multe grupuri de animale, de la viermii cei simpli până la mamiferele complicate, tot așa grupurile de plante sunt și ele numeroase și variate. În principal, plantele sunt împărțite în două mari categorii – plante simple, fără flori, și plante cu flori.
PLANTE FĂRĂ FLORI
Cele mai simple plante fără flori sunt algele. Aproape toate speciile de alge traiesc în apă, dar există și câteva care pot supraviețui în locuri umede, de exemplu, alga Pleurococcus, care creşte ca o pulbere verzuie pe trunchiurile umbrite ale copacilor. Majoritatea plantelor care trăiesc în apele mărilor şi ale oceanelor sunt alge, ca şi o parte dintre cele din apele dulci, cum ar fi mătasea-broaștei. Algele nu au rădăcini, tulpină și frunze adevărate, deşi pot avea segmente care seamănă cu tulpinile și cu frunzele. Ele absorb apa și sărurile minerale prin întreaga suprafață a corpului.
Mușchii şi hepaticeele poartă numele științific de briofite. Apa și sărurile minerale sunt absorbite prin întreaga suprafață a corpului și din această cauză nu pot trăi decât în locuri umede. Muşchii evoluați au frunzulițe prin care absorb apa (fiind numiți și mușchi frunzoși), dar nu au tulpini cu vase conducătoare, nici rădăcini adevărate. Mușchii inferiori au corpul aplatizat, întins pe suprafața solului, se mai numesc mușchi pieloși și trăiesc tot în locuri umede.
Ferigile, numite și pteridofite, sunt, de asemenea, plante fără flori. Spre deosebire de muşchi, ferigile au rădăcini prin care absorb apa şi sărurile minerale din sol și o tulpină rigidă care susţine frunzele puternic ramificate. Ca și în cazul plantelor cu flori, tulpina conține tubușoare mici (vase lemnoase) prin care apa si sărurile minerale sunt transportate de la rădăcină până la frunze. Toate plantele care au astfel de tuburi sunt numite plante vasculare.
Toate grupurile de plante prezentate până aici se reproduc prin spori - grăuncioare foarte mici, asemănătoare cu praful, din care se dezvoltă plantele noi. Coniferele, numite și gimnosperme, se reproduc prin seminţe. Acestea se formează în interiorul unor structuri dure, formate din solzi, numite conuri. Brazii, molizii, pinii, zadele şi chiparoşii sunt conifere.
Toate speciile de conifere sunt arbori sau arbuști. Cele mai multe dintrte ele au Frunze lungi și înguste (ace), care nu cad toamna.
Plante cu flori
Plantele cu flori sunt cunoscute sub numele de angiosperme. Florile sunt părți ale plantei specializate pentru reproducere. Ele produc semințe, care, atunci când nimeresc în condiții favorabile, încolțesc și formează o plantă nouă. Plantele cu flori sunt grupul dominant de plante pretutindeni pe Pământ, cu excepția algelor din mări și oceane și a pădurilor de conifere din zonele reci ale globului. Dintre plantele cu flori fac parte toate speciile de ierburi, trstia, papura, florile de grădină și florile sălbatice, alături de cei mai mulți arbori și arbuști (cu excepția coniferelor). Există 260 000 de specii diferite de plante cu flori, față de 550 de specii de conifere, 11 000 de ferigi, 23 000 de mușchi și aproximativ 12 000 de specii de alge.
Cum trăiesc plantele
Plantele nu par să fie niciodată active. Însă, în interiorul milioanelor de celule microscopice, care formează corpul unei plante, au loc mii de transformări chimice, făcând parte din procesele vitale ale organismului. Asemenea corpului unui animal, și cel al unei plante are zone specializate să îndeplinească anumite funcții. Rădăcinile preiau din sol apă, săruri minerale și alte substanțe necesare vieții. Tulpina rigidă susține părțile plantei aflate la suprafața solului, la distanță de animalele de pe pământ, care ar putea să le mănânce, și deasupra altor plante, astfel încât frunzele să capteze mai multă lumină.
Frunzele plantelor sunt un fel de fabric mici care produc alimente cu ajutorul luminii. Ele au suprafața lată, pentru a capta o cantitate cât mai mare de lumină, și conțin în interior o substanță de culoare verde, numită clorofilă, care absoarbe energia furnizată de lumina solară. Clorofila folosește energia pentru a realiza o reacție chimică. Apa, absorbită din sol, și dioxidul de carbon, primit din aer, se unesc și formează glucoza, care conține o cantitate mare de energie înmagazinată sub formă chimică. Glucoza este folosită apoi drept „combustibil” pentru procesele vitale ale plantei. Întregul fenomen poartă numele de fotosinteză – cuvânt care înseamnă „a produce cu ajutorul luminii”.
Dioxidul de carbon necesar pentru fotosinteză este preluat din aer. El pătrunde în frunză prin mici orificii aflate pe fața ei inferioară, numite stomata. Pe lângă substanțe organice, din fotosinteză rezultă și oxigen, care este eliminate în aer. Ființele vii (printer care și noi, oamenii) au nevoie de oxygen pentru a trăi. Plantele contribuie la menținerea unei cantități suficiente de oxigen în aer.
