Așezată într-o vale subtropicală împrejmuită de munți împăduriți, Salta la Linda (Salta cea mai frumoasă) este un oraș pe măsura așezării sale. În vremuri coloniale, orașul aproviziona cu mâncare bogata mina de argint de la Potosí, din Bolivia de azi, și asigura hrană pentru catârii care duceau alimentele acolo. După câștigarea independenţei, orașul a început să se orienteze către sud, mai ales după finalizarea căii ferate de la Buenos Aires, dar și în ziua de azi Salta pare un oraș unde trecutul este încă prezent.
Plaza 9 de Julio şi împrejurimile sale
Centrul Salta este coloniala Plaza de 9 de Julio, o grădină subtropicală cu palmieri, cu o scenă semicirculară acoperită și un monument central - statuia ecvestră standard - în memoria lui Juan Antonio Álvarez de Arenales. Pe partea de nord, cu faţada rococo flancată de turnuri cu ceas, Catedral Basílica de Salta din secolul al XIX-lea este locul unde este îngropat caudillo Martín Miguel de Güemes (1785-1821), ai cărui adepţi gaucho au dus o luptă de gherilă eficientă împotriva spaniolilor, în timpul războiului de independență. În perioada plină de intrigi şi rivalități de după câștigarea acesteia, Güemes și-a pierdut viaţa.
Câteva clădiri din apropiere sunt structuri coloniale vechi, cum ar fi Cabildo Histórico de Salta (Caseros, nr. 549), o clădire de două etaje ale cărei porticuri duble se lungesc peste partea de sud a pieţei şi fac umbra când e foarte cald şi asigură adăpost când plouă. O parte din ea este acum Museo Histórico del Norte, care urmărește istoria provinciei din vremuri precolumbiene până la sfârșitul secolului al XX-lea. Aranjate în ordine cronologică, artefacte indigene includ olăria obişnuită, dar şi sculpturi în piatră frumos lucrate şi șlefuite. Al doilea etaj, dedicate istoriei coloniale, este bine pregătit în ceea ce privește arta ecleziastică, cu exponate cum ar fi un amvon iezuit frumos decorat și picturi peruviene din secolul al XVIII-lea plus o frumoasă colecție numismatică. O altă cameră de expoziție spune povestea evoluției arhitecturale a oraşului, incluzând elemente păstrate de la clădiri ce au fost demolate, iar o altă expoziţie se bazează pe informații despre personaje istorice care au trăit după câștigarea independenţei. O curte interioară expune o colecţie de calești și alte mijloace de transport.
La capătul pieței, Museo de Arte Contemporáneo (MAC) este un muzeu de artă modernă ce ocupă o clădire în stil italian din secolul al XIX-lea. Are colecții permanente despre pictori și sculptori argentinieni mai puţîn cunoscuți și expoziţii care se schimbă frecvent - de pictură, fotografie, sculptură și gravuri.
Cel mai modern muzeu din piaţă este însă Museo de Arqueología de Alta Montaña (MAAM), unde, printre numeroase alte exponate, găsim crampoane, pioleți și saci de dormit, unelte indispensabile arheologiei din Anzii înalţi. Cu ajutorul lor, antropologii au reușit să recupereze mumiile a trei copii (o fată adolescentă, un băiat de șapte ani şi o altă fetiţă de şase ani) sacrificați în ceremonii de încăși pe vârful Llullaillaco (6.738 m) de la graniţa cu Chile (vezi caseta de jos). O mumie asemănătoare, găsită pe un vârf de lângă Cafayate în anii 1920, este, de asemenea, expusă aici într-o gravă stare de deteriorare. Muzeul a fost renovat total pentru a putea prezenta prin rotaţie mumiile descoperite, cu control strict asupra temperaturii, umidității și presiunii atmosferice.
Muzeul plasează mumiile descoperite în contextul cosmologiei precolumbiene, când vârfurile montane erau venerate. Picturi murale interioare stilizate prezintă structura societăţii incase şi casetele acoperite relevă cultura materială (ceramică, figurine de aur reprezentând oameni și lame și mai ales textile). Proiectat pe un perete, filmul expediției îți dă senzaţia că te afli acolo. În expozițiile speciale, curatorii au recreat chiar călătoria pe care au parcurs-o copiii către mormântul lor din vârful muntelui.
Dincolo de Plaza
Un cvartal spre vest, Museo Provincial de Bellas Artes umple o cameră de la etajul superior al Casa de Arias Rengel din secolul al XVIII-lea cu artă colonială religioasă, cea mai notabilă din perioada când tradiţiile europene şi cele indigene au început să se amestece în ceea ce se numeşte „Scoală Cuzco". Colecţiile din secolul al XIX-lea sunt o versiune mai secularizată a celor în stil colonial, dar cele trei expoziții dedicate artei contemporane salteño sunt total diferite. Saloanele de la parter, unele cu pereți mai groși de doi metri, din cauza spaimei de cutremure, găzduiesc expoziții temporare ale lucrărilor artiştilor locali, argentinieni sau străini.
La jumătate de cvartal spre sud, Museo de la Ciudad ocupă Casa de Hernández din secolul al XVIII-lea, o clădire din chirpici cu un balcon-colţ şi o curte interioară spaţioasă. Balustrade atent lucrate împodobesc scările şi al doilea etaj. Cel mai notabil exponat este lucrarea în ulei a pictorului Lorenzo Gigli ce îl înfățișează pe eroicul Güemes conducând trupele de gaucho în luptă. Camere separate au expoziții pe teme mai comune, cum ar fi evoluţia arhitecturală a orașului, mobilă și fotografie.
La doar un cvartal la est de piață sub administraţia Museo Histórico del Norte, Museo Presidente José Evaristo Uriburu este o clădire din chirpici din secolul al XVIII-lea cu mai multe curți, un acoperiş de tiglă şi un balcon de fier forjat ce da înspre stradă. Îşi ia numele de la un proprietar de mai târziu, José Evaristo Uriburu (1831-1914), care a fost președinte al Argentinei din 1895 până în 1898. Colecţiile sale se axează mai mult pe tradiţiile secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea și includ portrete pictate de francezul Amadeo Gras prin 1840.
Chiar peste stradă, fosta Iglesia de Sân Francisco este una dintre clădirile-simbol ale oraşului Salta, datorită faţadei flamboaiante în stil baroc, clopotniţei de patru etaje (adăugată în secolul al XIX-lea) şi, nu în cele din urmă, datorită culorilor aurii şi roşu-ars care atrag atenţia. Probabil cea mai fotografiată clădire din Salta, biserica are un interior la fel de extravagant, cu coloane de marmură, fresce pe tavan ce înconjoară domul central şi picture detaliate pe pereți. Trei cvartale mai la est, Convento de Sân Bernardo din secolul al XVI-lea afişează o imagine mai sobră prin piaţa simplă pietruită şi pereţii de chirpici vopsiţi în alb. Uşile din roșcov pictate frumos nu sunt deschise publicului.
La două cvartale spre sud de mănăstire, Parque Sân Martín, plin de copci, este cel mai mare spaţiu public în aer liber din Salta, cu peisaje luxuriante ce împrejmuiesc un lac artificial şi fântâni arteziene. Pornind de la marginea estică, Complejo Teleférico Salta oferă telegondole care urcă până la vârful Sân Bernardo, la mai mult de două sute cincizeci de metri deasupra orașului, pentru vederi panoramice asupra depresiunii în care se află oraşul. Din vârf, o potecă merge iar spre Monumento al General Martín Miguel de Güemes, un monument cu pietre care reprezintă Anzii, la baza cărora gherilele gaucho ale caudillo aşteaptă ordinele comandantului.
Cam la zece cvartale spre nord față de Plaza 9 de Julio, refugiile dărăpănate şi vagoanele de tramvai ruginite din Estación del Ferrocarril General Belgrano sunt un paradis pentru cei pasionați de trenuri. Iarna, acesta este punctul de plecare pentru Tren a las Nubes, trenul turistic ce urcă pe poalele Azilor către înaltul şi impresionantul viaduct La Polvorilla, înainte de a se întoarce în oraş când se lasă seara.
Lângă stație, la sud, strada Balcarce este inima vieții de noapte a orașului Salta, un Palermo Viejo în miniatură, cu restaurante, baruri și localuri cu muzică live unele lângă altele preţ de câteva străzi. La sfârșit de săptămână, trotuarele se umplu cu petrecăreți, până la orele dimineții.
În acest cartier, un muzeu etnografic poate părea deplasat, dar, la un cvartal spre vest, Museo de Arte Étnico Americano-Pajcha, un muzeu privat, completează colecţia MAAM cu expoziţiile sale de ceramică andină, textile şi alte artefacte. Cafeneaua culturală afișează expoziții de călătorie - în afara colecțiilor sale - și este, de asemenea, gazda multor conferințe și ateliere.
