Începuturile sportului
Grecii antici organizau probe atletice în timpul ceremoniilor religioase. În 776 î. Hr. A avut loc o competiție sportivă în cinstea lui Zeus, cel mai mare dintre zeii greci. La primele Jocuri Olimpice, atleții de pe tot cuprinsul țării se reuneau pe un stadion în valea Olimpia pentru a-și testa viteza, forța și îndemânarea. Aceste jocuri aveau loc o dată la patru ani și au continuat câteva secole după cucerirea Greciei de către romani, până când împăratul roman Teodosius I le-a pus capăt în 394 d. Hr. Primele jocuri din noua eră a Jocurilor Olimpice au avut loc la Atena în 1896.
Torța Olimpică
Aprinderea flăcării este punctul culminant al ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice moderne, încă din 1936. Torța este folosită pentru aprinderea flăcării olimpice care arde deasupra stadionului pe toată perioada întrecerilor.
Tenisul de câmp
Cavalerii care se întorceau în Franța din cruciade în urmă cu 800 de ani au adus cu ei un joc cu mingea, cunoscut în prezent sub denumirea de tenis. Europenii îl jucau în interior, adesea într-o mănăstire sau într-un palat. La început, mingea era lovită cu mâna goală. Apoi au fost folosite mănuși, după aceea o bâtă sau o paletă. Introducerea, în sec. XVI, a unei plase cu fibre a permis jucătorilor de tenis să lovească mingea cu mai multă forță. Maiorul Walter Wingfield a introdus în Anglia, în 1874, tenisul pe gazon, inspirându-se din jocul grecilor antici. Însă teenisul modern a apărut în anul 1877, când s-a ținut prima ediție a campionatului Angliei, turneul de la Wimbledon. În prezent, turneele au loc pe suprafețe de joc cu zgură sau sintetice, mai rar pe iarbă. Tenisul poate fi jucat la simplu, cu un singur jucător la fiecare capăt al terenului, sau la dublu, cu doi jucători împotriva altor doi.
Jocul de Ping-Pong
Tenisul de masă sau ping-pongul a apărut la sfârșitul sec. XIX ca o versiune de interior în miniatiură a tenisului. Termenul Ping-Pong a fost introdus de un furnizor al vechiului echipament de tenis de masă și imită sunetul emis de minge la lovirea paletei și a mesei. Primele mingi erau din cauciuc sau din plută acoperită cu pânză. Introducerea mingii din celuloid a făcut ca jocul să devină o adevărată probă a reflexelor și a îndemânării.
Badminton și volei
În jocul de badminton jucătorii folosesc rachete cu plase pentru a lovi fluturașul și pentru a-l expedia peste fileu. Un jucător câștigă un punct dacă fluturașul cade jos în terenul adversarului. Jocul de volei are, de asemenea, un fileu înalt, dar jucătorii nu folosesc rachete. În locul acestora, ei pot lovi mingea cu orice parte a corpului de la brâu în sus. Există două forme ale acestui joc. Voleiul de plajă se joacă în aer liber, cu câte doi jucători de fiecare parte a fileului. Versiunea clasică de volei se desfășoară în sală cu câte șase jucători în fiecare echipă.
Lacrosse
Lacrosse-ul modern este unul dintre cele mai rapide sporturi de echipă. Jucătorii folosesc o minge solidă de cauciuc care nu poate fi atinsă cu mâna. Echipele feminine au 12 jucătoare, iar cele masculine 10 jucători.
Hocheiul
Hocheiul a fost inventat în Canada. Sportul modern de hochei pe iarbă au fost introduse în mod oficial în Anglia în 1880. Este jucat de două echipe formate din 11 jucători, bărbați sau femei. Ca și la fotbal, obiectivul jocului este să se marcheze prin introducerea mingii în poarta echipei adverse. Hocheiul pe gheață este o combinație dintre hocheiul pe iarbă și patinajul și are echipe din doar șase jucători. Este un joc dur, deși faulturile, adică piedicile sau loviturile administrate adversarului, sunt penalizate.
Surf și navigație
Un surfer își poziționează placa în partea scobită a valului deferlant, cunoscută drept tub sau butoi. Cursa în tur reprezintă una dintre cele mai importante manevre pentru a obține puncte într-o competiție de surf. Ținându-se cât mai aproape de partea de spargere a valului, sportivul poate câștiga viteza maximă pentru cursă. Placa pentru sailboarding este asemănătoare unei plăci de surf, având atașate un catarg și o velă. Fie că este practicată cu o șalupă mică pentru o singură persoană, fie cu un iaht impunător având un echipaj de 24 de persoane, navigația implică îndemânare și experiență.
