Vestimentaţia Egiptului Antic se caracterizează printr-o unicitate, finețe și lux nemaiîntîlnit la alte popoare antice. Egiptenii au fost primii care au întrodus unisexul în vestimentație cu mult înainte ca acest termen sau concept să fie definit. Modelul egiptean reprezintă o sursă de inspirație valorifocată și de designerii contemporani.
Moda în Egiptul Antic era practică, simplă iar o ținută purtată de o femeie era purtat și de un bărbat. Femeile din clasa superioară în tipmpul Vechiului Regat (c. 2613-2181 î.e.n.) purtau rochii lungi care le acopereau sânii, iar femeile din clasele inferioare ar fi purtat îmbrăcăminte din piele ca și tații, soții și fiii lor.
Perioada dinastică timpurie și Vechiul Regat
Imaginile din perioada dinastică timpurie din Egipt (c. 3150 - c. 2613 î.e.n.) ne arată bărbați și femeile din clasa inferioară în același fel de rochie de culoare deschisă. Aceasta ar fi fost realizată din bumbac, sau byssus (in) și era fixată în jurul taliei cu o centură din pânză, funie de papirus sau piele.
Egiptenii de clasă superioară, în aceeași perioadă de timp, se îmbrăcau la fel doar că îmbrăcămintea lor era mai ornamentată. Doar prin bijuteriile lor, bărbații din clasa înstărită puteau fi deosebiți de fermieri și meșteșugari. Femeile din clasa superioară purtau o rochie lungă, cu sau fără mâneci care începeau uneori sub sâni. Bustul gol nu era o problemă pentru femeile egiptene. Aceste rochii erau fixate cu ajutorul curele amplasate peste umeri, uneori erau completate de o tunică de culoare deschisă purtată peste ele. Nu este cunoscut exact în care perioadă vechii egipteni au început a plisat îmbrăcămintea, dar mai multe imaginile ne arată în mod clar pliuri atât în îmbrăcămintea pentru bărbați, cât și pentru femei.
Noul Regat
În urma atacurilor triburilor Hyksos pe teriotoriul Egiptului de Jos și a Nubienilor la frontierele de sud ale Egiptului de Sus a avut loc interacțiunea acestor triburi cu populația Egiptului. Hyksos a oferit Egiptului multe progrese, inovații și invenții, dar nu par să fi contribuit la modă. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că Hyksos admira foarte mult cultura egipteană și a imprumutat credințele, comportamentul și îmbrăcarea egipteană în orașele lor din Delta nordică.
C. 1570 î.e.n. prințul Theban Ahmose I (c. 1570-1544 î.e.n.) a izgonit triburile Hyksos din Egipt și a inițiat perioada Noului Regat al Egiptului (c. 1570-1069 î.e.n.), care a înregistrat cele mai mari progrese ale modei. Soția lui Ahmose I, Ahmose-Nefertari (c. 1562-1495 î.e.n.), este înfățișată într-o rochie cu mâneci înaripate și un guler larg, din pînză albă stratificată. Stilurile vestimentare ale Noului Regat poate fi văzut în filmul Tut- 2015.
Rochiile (kalasirisul pe care îl menționează Herodot) ornamentate cu bijuterii încep să apară abea în Regatul Mijlociu târziu. Perucile împodobite cu margele și bijuterii apar, de asemenea, cu o frecvență mai mare în acest moment. Pelerina, un dreptunghi de pînză răsucită, pliată sau tăiată și de obicei atașată la un guler ornamentat care era purtat peste un kalasiris care cădea fie de la talie, fie chiar sub sâni, devenind cel mai popular stil al claselor superioare.
Diferite profesii au adoptat stiluri de modă destul de consistente. Vizirii, de exemplu, purtau o fustă lungă (adesea brodată) care se fixa la talie și cădea pînă la glezne împreună cu sandale sau papuci. Scribii purtau un kilt simplu până la genunchi. Preoții purtau haine albe de pînză și, potrivit lui Herodot, nu puteau purta altă culoare, albul simbolizînd puritatea și sacralitate. Soldații și paznicii purtau, de asemenea, kilt-ul simplu cu sandale și, uneori, protecție pentru încheietura mâinii.
Încaltamintea și accesoriile
Parfumurile și bijuteriile erau apreciate atât de bărbați, cât și de femei, la fel precum și produsele cosmetice. Egiptenii de ambele sexe foloseau kohl-ul conturînd forma ochilor. Acest preparat avea și un rol mai practic- apăra ochii de razele solare, iar kyphi, cel mai popular parfum egiptean, era considerat atât de puternic încât era ars ca tămâia în temple. Parfumul era compus din mir, rășină de pin și alte ingrediente, putea fi ars, aplicat pe piele sau folosit ca pastă de dinți și apă de gură.
Cele mai populare bijuterii au fost cele din aur. Cuvântul egiptean pentru aur era nub și, odată cucerit teritoriul de sud, a ajuns să fie numit Nubia pentru cantitățile mari de aur găsite acolo.
Încălțămintea era practic inexistentă printre clasele inferioare, dar pe vreme rece își înfășurau picioarele în zdrențe. Clasele superioare purtau sandale și papuci, dar, la fel ca clasele inferioare, oamenii mergeau de obicei desculți, la urma urmei, chiar și zeii umblau desculți. Sandalele erau din lemn, papirus, piele sau o combinație dintre acestea și erau destul de scumpe. Mormântul lui Tutankhamon conținea 93 de perechi de sandale pentru diferite ocazii și una chiar de aur.
Fabricarea și simplitatea formei
Cele mai vechi îmbrăcăminte au fost probabil trestiile de papyrus și piei de animale, dar aceasta s-a schimbat odată cu cultivarea inului care a fost prelucrată și transformată în pânză. Femeile au fost primele cultivatoare de in și au inițiat fabricarea de îmbrăcăminte. Dovada acestei afirmații sunt cele mai vechi reprezentări ale producției textile care arată femeile la locul de muncăi. Acest lucru nu este deloc neobișnuit, deoarece femeile au fost primele beriere din Egipt și, cel mai probabil, primele vindecătoare care au precedat creșterea profesiei medicale.
Simplitatea a fost valoarea centrală a modei egiptene chiar și atunci când stilurile au devenit mai elaborate în Regatul Nou. Conceptul de bază al modei egiptene nu s-a schimbat prea mult de pe vremea Vechiului Regat pînă la Dinastia Ptolemaică (323-30 î.e.n.), care a fost ultima dinastie care a condus Egiptul înainte de a fi anexată de Roma. Cum se îmbrăcau egiptenii pe atunci poate fi observat și în filmul Cleopatra- 1963. Se poate spune în siguranță că în ultimii 150 de ani au avut loc modificări mai radicale decât în întreaga perioadă a istoriei egiptene, dar acest lucru este doar pentru că vechii egipteni au înțeles că simplitatea stilului poate fi adesea cel mai elegant și cu siguranță cel mai clasic.
