Un vulcan care erupe şi împroașcă fragmente de rocă incandescentă este unul dintre cele mai impresionante fenomene din natură. Erupțiile se produc acolo unde există o gaură, o crăpătură sau un punct slab în scoarța solidă a Pământului. Roca topită, numită magmă, vine de la mari adâncimi, cu temperaturi și presiuni foarte ridicate, și își croiește drum spre suprafață. Când iese afară, magma poartă numele de lavă. Prin răcirea şi solidificarea ei se formează roci vulcanice, numite şi eruptive.
Unele tipuri de lavă sunt fluide şi cu densitate mică. Se revarsă ca un sirop clocotit din vulcan și se răspândesc pe suprafețe mari. Prin răcire formează un "scut" de rocă numită bazalt. De fiecare dată când vulcanul erupe, se adaugă un nou material care îngroașă „scutul”, cu strate de lavă de până la 10 metri grosime. Acești vulcani, numiţi "de tip scut", au erupții liniştite.
În cazul erupţiilor explozive, lava este groasă, vâscoasă. Se mișcă lent şi se solidifică în jurul coșului sau a craterului vulcanic. Deoarece acest tip de vulcan erupe în mod repetat, lava se acumulează formând un munte înalt, cu versanţi puternic înclinaţi, numit con.
În momentul erupției, temperatura lavei poate depăși 1 000°С. Solidificarea poate dura luni de zile. Vulcanii elimină și alte substanțe, de exemplu, fum și gaze bogate în compuși ai sulfului. Unii vulcani împrăștie nori de cenușă sau pulberi care se ridică până la mari înălțimi. Pulberile pot cădea la pământ în apropierea vulcanului, formând depuneri piroclastice. Alţi vulcani au o forţă explozivă atât de mare, încât aruncă în aer bucăți de rocă topită mari cât o casă. Aceste bombe vulcanice se prăbușesc în apropierea vulcanului. Cenușa este adesea împrăștiată de vânt și se poate răspândi pe suprafețe mari.
Un vulcan activ elimină în mod regulat lavă, cenuşă, gaze şi alte materiale. La vulcanii foarte activi, erupţiile sunt aproape neîntrerupte. În alte cazuri, durata dintre erupţii poate fi de săptămâni şi chiar luni întregi. Dacă un vulcan nu a erupt de mai mulți ani sau chiar de secole, se spune că este un vulcan adormit, dar care poate încă să erupă în viitor. Dacă nu a mai erupt de zeci de mii de ani, este considerat un vulcan stins. Unii vulcani au erupții spectaculoase, aruncând în aer gaze şi lavă incandescentă. La alții erupția este explozivă, dând naştere la nori de cenuşă şi gaze. În arii continentale, magma se prelinge, de obicei, încet la suprafață timp îndelungat, fără a avea forță explozivă. Iese din fisuri şi se răspândeşte formând movile scunde de rocă vulcanică.
UNDE ERUP VULCANII
Cei mai mulți vulcani sunt situați de-a lungul marginilor plăcilor litosferice mari care se imbină ca într-un puzzle alcătuind suprafața globului terestru. Limitele dintre plăci au multe puncte slabe. Vulcanii apar, îindeosebi, în zonele de subducţie, unde o placă alunecă sub alta. Pe măsură ce placa situată dedesubt se topeşte reintrând în manta, gazele și rocile topite mai uşoare din ea încep „să fiarbă” și își croiesc drum spre suprafață prin crăpături, cu o presiune enormă, dând naștere la erupții.
Vulcanii tipici în formă de con de pe uscat sunt de mari dimensiuni. Dar ei nu constituie decât mai puțin de a suta parte din activitatea vulcanică a Pământului. În mai mare parte, magma se scurge pe fundul oceanului, la mari adâncimi, de-a lungul fisurilor din cadrul dorsalelor medio-oceanice sau prin mici „găuri” cu activitate mai slabă numite „puncte fierbinți”. Dacă vulcanii submarini produc conuri foarte înalte, acestea apar la suprafață ca insule, cum sunt cele din arhipelagul Hawaii din Oceanul Pacific sau Insulele Canare din Atlantic.
De-a lungul dorsalei medio-oceanice, roca topită se infiltrează prin scoarța suboceanică venind din mantaua de dedesubt şi generează o serie de vulcani cu erupţie neîntreruptă, în apropierea acestor vulcani de fisură, pe fundul oceanului, apar izvoare hidrotermale cu apă fierbinte, bogat mineralizată, şi gaze.
MARI ERUPTII VULCANICE
• 1450 î. Hr. Santorini, Grecia. Cea mai mare explozie vulcanică din Antichitate.
• 79 d. Hr. Vezuviu, Italia. Descrisă de Pliniu cel Tânăr. Pliniu cel Bătrân a murit în timpul erupției.
• 1815 Tambora, Indonezia. A ucis peste 70 000 de persoane.
• 1883 Krakatau, Java. Zgomotul erupției a putut fi auzit de la o distanță de 5 000 de kilometri.
• 1980 Muntele Sf. Elena, SUA. Filmată în desfăşurare.
• 1991 Pinatubo, Filipine. A influențat timp de doi ani clima globului.
