Secretul zborului
Cu secole în urmă, oamenii visau să zboare ca păsările. Dar corpul omenesc este greu și nu are mușchii necesari pentru a zbura. Cu timpul ei au înțeles că, înainte să devină asemeni păsărilor, era necesar să înțeleagă cum zboară acestea. Ei au descoperit că aripile păsărilor sunt suprafețe curbate, numite cadre. Când aerul circulă deasupra aripilor păsării, se produce o diferență de presiune, deasupra și sub aripi. Această diferență de presiune creează o forță numită portanță, care poate fi mai puternică decât greutatea unei păsări sau a unui avion.
Păsările zboară mai sus, mai departe și mai repede decât orice alte animale zburătoare. Multe specii pot traversa oceane și continente întregi în timpul migrațiilor. De asemenea, păsările sunt singurele animale zburătoare care folosesc, în mod regulat, vântul ca sursă de portanță. Penele din vârful aripilor, denumite pene primare, împing pasărea în față, în timp ce restul aripii determină portanța. Aripile își schimbă forma în timp ce se ridică sau coboară.
Planarea și plutirea
Sapanul, animal ce locuiește în pădure, planează cu ajutorul unei membrane pieloase cu blană. Poate zbura 100 m când nu este vânt. Însă aceasta este o formă primară de zbor, deoarece sapanul nu poate zbura mult, iar controlul asupra zborului este foarte limitat. Adevăratul zbor, atât la animale, cât și la avioane, depinde de păstrarea unei circulații constante a aerului peste suprafața aripilor. Animalele realizează acest lucru prin două metode: fie exploatează vântul prin zborul planat, fie se bazează pe puterea mușchilor, prin bătaia aripilor, pentru a menține circulația aerului. Zborul plutit este un exemplu extrem de bătaie a aripilor. El conferă animalului control și manevrabilitate mare, dar îi și solicită o cantitate enormă de energie.
Zmeie și planoare
Zmeul este strămoșul aeroplanului. Cu mai bine de două milenii în urmă, chinezii înălțau zmeie, iar de-a lungul timpului acestea au fost folosite să ridice oamenii la înălțime pentru a cerceta câmpurile de luptă, a aduna informații meteorologice și a transporta provizii. Zmeiele l-au inspirat pe inventatorul englez George Cayley în proiectarea primului planor-machetă din lume. Premergătorii zborului, cum ar fi englezul Percy Pilcher și germanul Otto Lilienthal, au folosit modele de zmeie pentru a dezvolta aripile planoarelor. Frații Wright au construit primul lor planor în 1901, acesta fiind bazat pe un zmeu biplan pe care îl construiseră anterior. Primele planoare erau lansate de pe dealuri, însă planoarele moderne sunt propulsate în aer de către avioane ușoare.
Frații Wright
Orville și Wilbur Wright visau să zboare. Ei construiau și vindeau zmeie colegilor la școală. În tinerețe, și-au deschis o afacere cu biciclete și foloseau profitul ca să construiască aparate de zbor. Ani de zile au experimentat și analizat teoriile zborului. În 1902 construiseră deja un planor care putea transporta o persoană. Acesta a efectuat peste 1000 de zboruri. Apoi, au conceput și construit un motor pe benzină mic, de 12 cai putere, și l-au conectat cu lanțuri de bicicletă la o pereche de elice. Astfel, și-au transformat planorul într-un avion cu motor, denumit The Flyer (Zburătorul). În decembrie 1903, Orville a realizat primul zbor motorizat, de la Kill Devil Hill, până pe plaja de la Kitty Hawk, în Carolina de Nord. Primul Flyer a zburat doar de patru ori, într-un timp total de 98 de secunde. Apoi a fost prins într-o rafală de vânt și s-a prăbușit în nisip, puternic avariat.
Premiere celebre
Progresul aviației a fost marcat de realizările multor pioneri hotărâți să cucerească cerul. Totul a început în 1783, odată cu balonul cu aer cald al fraților Montgolfier. În 1853, George Cayley a realizat primul aparat de zbor mai greu decât aerul. Cincizeci de ani mai târziu, frații Wright au introdus zborul cu motor, iar cinci ani după aceea au transportat primul pasager. În curând, timpul și tehnologia aveau să reducă durata de zbor, iar lumea se înconjura de avioane. În 1947, Chuck Yeager a spart bariera sunetului cu al său Bell X – 1. Orizonturile aviatice s-au lărgit și mai mult, iar în 1961 rusul Iuri Gagarin a devenit primul om care a zburat în spațiul cosmic. Șase ani mai târziu, X – 15A – 2 cu motor-rachetă a atins recordul mondial de viteză, de 7254 km/h.
Competiții în aer
Oamenilor le-au plăcut mereu competițiile. Aparatul de zbor al fraților Wright le-a făcut cunoștință cu un mod nou de a-și pune în joc viața pentru glorie și pentru recompensele competițiilor aviatice. În 1909, americanul Glenn Curtiss a câștigat prima competiție aviatică mondială, Cupa Gordon Bennett. Trei ani mai târziu, aparatele de zbor și vitezele s-au îmbunătățit, iar un monoplan Deperdussin a zburat cu 199 km/h pentru a câștiga cupa. În anii 1930, competițiile aviatice din Statele Unite au atras mulțimi uriașe, iar piloți ca Roscoe Turner și Jimmy Doolittle au devenit eroi sportivi. Douăzeci și trei de femei-pilot, inclusiv Amelia Earhart, au participat la prima competiție aviatică feminină. Competițiile Schneider, Thompson și Bendix au continuat să contribuie la rafinarea designului avioanelor.
