Moartea unuia dintre animalele de companie ne face pe noi, stăpânii lor, să conştientizăm fragilitatea vieţii şi, implicit, iminenţa morţii. Dar, ca şi în cazul animalelor, şi viaţa oamenilor are un sfârşit. Curios este însă dacă animalele de companie conştientizează ireversibilitatea evenimentului sau nu.
Oamenii ştiu că animalele reacţionează în diferite moduri, înduioşător sau mult prea bizar, atunci când stăpânii lor mor. Printre cele mai cunoscute exemple este cel al lui Hawkeye, labradorul retrivier negru care s-a aşezat lângă sicriul lui Jon Tumilson ce făcea parte din Forţele Navale Americane de-a lungul ceremoniei funerare din 2011. În Japonia, pe de altă parte, un câine din rasa Akita, numit Hachito, a devenit o senzaţie naţională în 1930, după ce nu a încetat să apară în staţia de tren la aceiaşi oră în fiecare zi pentru a-şi întâmpina stăpânul, care se întorcea de la muncă, chiar şi după moartea acestuia. Deşi stăpânul nu a mai venit, câinele a mers în staţia de tren zilnic la aceiaşi oră pentru tot restul vieţii sale.
Pot câinii să înţeleagă moartea?
“În urma cercetărilor noastre actuale, am descoperit că patrupedele au mintea echivalentă cu cea a unui copil cu vârsta între doi şi trei ani', a declarant Psihologul Stanley Coren, de la University of British Columbia. De asemenea, acesta a adăugat că animalul este capabil să simtă durere, tristeţe şi depresie, dar probabil îi lipseşte inteligenţa de înţelegere a ireversibilităţii morţii. "Înaintea vârstei de cinci ani, copiii nu înţeleg conceptele de bază despre moarte, nu înţeleg că moartea este ireversibilă''.
Acest lucru nu înseamnă că patrupezii canini nu sunt inteligenţi ci, dimpotrivă, conform unor cercetări amănunţite, câinii sunt animale care pot avea sentimente complexe şi un grad ridicat de inteligenţă socială. Studiile recente au demonstrat că sunt capabili să înţeleagă vocabularul uman în timp ce judecă tipul de ton al omului, pentru a descifra mai bine mesajul. Inteligenţa socială, intuiţia, le permite câinilor să formeze legături extrem de strânse cu oamenii, legături care îi fac să se comporte înduioşător când aceştia trec în nefiinţă.
Câinii, din punctul de vedere al lui Coren, nu pot înţelege concepte complexe precum moartea. Acest concept este înţeles parţial de oameni şi într-o măsură foarte mică de elefanţi şi de primate. ,,Câinii sunt extrem de sociali şi sunt conştienţi de pierderea individului care era important în viaţa lor, însă nu pot înţelege că persoana a plecat pentru totdeauna''. În ciuda faptului că există multe exemple de câini, precum Hawkeye şi Hachiko, care au stat pentru mult timp la mormântul stăpânilor lor, Coren afirmă că, probabil, câinele aşteaptă ca stăpânul să se întoarcă.
Cum sunt conectaţi emoţional câinii de stăpânii lor?
Majoritatea cercetărilor ştiinţifice au demonstrat că patrupedul nu stă cu stăpânul său doar pentru acesta îi oferă hrană, ci câinii chiar sunt capabili să-şi iubească intens stăpânul. În cadrul unui alt studiu, cercetătorii au descoperit că mirosul stăpânului activează o regiune din creierul câinelui numită nucleu caudat, care generează sentimentul de plăcere, parte ce este foarte activă la oameni atunci când se îndrăgostesc.
Un alt studiu a comparat reacţia câinilor cu cea a pisicilor atunci când se jucau cu oamenii lor preferaţi, axându-se mai mult pe nivelul de oxitocină. Câinii tind să elibereze de cinci ori mai multă oxitocină decât pisicile atunci când interacţionează cu stăpânii lor.
Faptul că patrupezii canini rămân loiali stăpânilor chiar şi după moartea acestora reprezintă, după Coren, “mărturia legături strânse dintre animal şi stăpân”.
Ce aşteaptă, de fapt, câinii?
Cadavrul în descompunere al omului eliberează peste 500 de specii de compuşi chimici, iar testele au dezvăluit că patrupedele pot detecta substanţele mult mai bine decât alte maşinării. Dacă corpul nu este îmbălsămat, câinele poate simţi locul în care stăpânul său se află, fapt ce explică de ce câinii stau mult timp lângă mormântul stăpânului.
Coren consideră că mult mai puternic decât orice miros este memoria vizuală, de exemplu cazul lui Hachiko, imaginea staţiei de tren fiind asociată cu stăpânul său. El adugă că, în fapt, compartametul câinelui este ghidat de gândul că în acel loc şi-a văzut pentru ultima dată stăpânul şi că, dacă nu a apărut până acum, probabil o va face cât de curând.
Sursa: zooland.ro
