Munţii Himalaya reprezintă cel mai înalt sistem muntos de pe Terra care mai sunt considerați "acoperișul lumii" datorită altitudinilor ce-ți taie răsuflarea. În taducere din sanscrită “hima” înseamnă zăpadă și “alaya” - loc, locuință.
Varful Everest din Muntii Himalaya este oficial cel mai inalt virf din lume cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului marii. Înălţimea vârfului Everest a fost publicată pentru prima dată în 1856, când era cunoscută ca vârful XV. In nepaleză numele muntelui este Sagarmatha (zeiţa cerului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului).
Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.
Munţii Himalaya sunt amplasați în Asia Centrală, formează un arc continuu de aproape 2600 de kilometri în jurul marginilor subcontinentului Indian, de la curbura râului Indus în nord-vest, până la râul Brahmaputra în est. Cîmpiile Indo-Gangetică la sud și Podișul Tibet la nord astfel formînd o barieră naturală climatică între deșerturile muntoase ale Asiei Centrale.
Istoria formarii Muntilor Himalaya
Munții Himalaya sunt cei mai înalti munti de pe glob, in acelasi timp sunt si cei mai tineri, totusi au o istorie de milenii. Chiar şi astăzi, munţii continuă să se dezvolte şi să se schimbe, iar cutremurele frecvente din această zonă au o contributie mare in aceasta dezvoltare.
Cu milioane de ani în urmă aceste vârfuri muntoase nu existau. Continentul asiatic exista, dar India era o insulă plutitoare de pe coasta Australiei. În urmă cu aproximativ 220 de milioane de ani, atunci când continentul Pangea s-a rupt în bucăţi, India a început să se deplaseze spre nord. Ea a călătorit 6.000 km înainte de a se ciocni într-un final de Asia acum 40-50 milioane de ani. În continuare o parte din placa tectonică indiană a intrat sub placa asiatică, determinând deplasarea pe verticală a acesteia şi, în consecinţă, apariţia Munţilor Himalaya. Se crede că placa tectonică indiană a fost mai dură şi mai ferm fixată de fundul mării în comparaţie cu placa asiatică, ceea ce explică de ce solul moale al acesteia din urmă a fost împins pe verticală în sus.
Lanţul muntos care a rezultat în acest fel a crescut foarte rapid în comparaţie cu cele mai multe lanţuri muntoase şi el se ridică şi în prezent. Muntele Everest şi celelalte vârfuri muntoase similare se înalţă cu aproximativ un centimetru în fiecare an.
Influenta muntilor asupra climei tibetene
Muntii Himalaya influenteaza climatul peninsulei Indiene, aparand-o de masele de aer rece din Asia centrala. Sistemul exercita de asemenea si o influenta majora asupra musonului si a modului in care cad ploile. In munti, clima variaza in functie de inaltime si locatie. In sud, ea este subtropicala, cu temperaturi medii de 30° C in timpul verii si de 18° C in timpul iernii, in vaile din centru ea este temperat-continentala, cu temperaturi medii in timpul verii de 25° C si ierni mai reci, iar in zonele mai inalte din Himalaya temperatura medie este de 18° C, iar iernile au temperaturi sub punctul de inghet. La inaltimi de peste 4800 m, clima este foarte rece, iar zona este permanent acoperita de zapada si gheata. In zona de est a muntilor ploua des, in timp ce partea de vest este mai uscata.
Aici se întâlnesc piscuri de peste 8000 m înălțime printre care cele mai faimoase sunt:
- Annapurna - 8091 m;
- Dhaulagiri - 8.167 m;
- Manaslu - 8163 m;
- Nanga Parbat - 8.126 m;
- Chooyu - 8.188 m;
- Everest (Chomolungma) - 8.848 m;
- K2 - 8.611m;
- Kanchengzonga - 8.586 m;
- Gasherbrum - 8.080 m;
Populaţia şi aşezările din munţii Himalaya
Oamenii care locuiesc în văi izolate şi-au păstrat în general identităţile culturale care impun condiţii aspre de viaţă şi tind să limiteze comunicaţiile. Existenţa Abomina-bilului Om al Zăpezilor, cunoscut şi ca Yeti, a fost raportată de către şerpaşii din Nepal, însă expediţiile ştiinţifice nu au găsit nici o dovadă în acest sens. In 1950, guvernul nepalez a mers până acolo încât a interzis prin lege uciderea sau scoaterea unui Yeti din ţară. Până acum, nimeni nu a reuşit să încalce această lege; poate că Yeti este totuşi un spirit rău, aşa cum cred tibetanii.
Vegetaţia este influenţată de climă şi altitudine
In trecut, aproape toată zona sub-Himalayană era acoperită de păduri tropicale. Cu câteva excepţii, cea mai mare parte din această pădure a fost tăiată pentru cherestea sau pentru a face loc terenurilor agricole. In zona centrală a Munţilor Himalaya, la înălţimi cuprinse între 1520 m şi 3660 m, vegetaţia naturală constă din multe specii de pin, stejar, plop şi nuc. O mare parte din această zonă a fost despădurită, pădurile rămânând doar în zone inaccesibile, sau pe pante abrupte. Vegetaţia alpină ocupă zone mai înalte ale munţilor chiar sub zona zăpezilor veşnice şi include arbuşti, muşchi, licheni, şi flori sălbatice. Aceste zone sunt folosite în timpul verii pentru păşunat. In zonele mai înalte ale munţilor se întâlnesc cerbi, capre sălbatice, lupi, şi leoparzi de zăpadă.
Cultura înconjurată de misticism a șerpașilor
Ei sunt un grup etnic, originar din Tibet, care a traversat Nepalul în urmă cu câteva sute de ani, stabilindu-se în zonele muntoase. Sunt budhiști și au supus giganții din Himalaya, rezistând condițiilor grele de izolare. Sunt „de-ai muntelui” și extraordinari ghizi, deci șansa de a fi întovărășit și îndrumat de un șerpaș ar putea să-ți schimbe percepția asupra vieții. Asta, și vizita în templele și stupele bhudiste, în care mantrele rostite de budhiști te poartă către o altă lume.
Peisaje care-ți taie răsuflarea
Da, poate suna clișeic, dar ceea ce îți pregătește natura Munților Himalaya nu poate avea termen de comparație. Că vorbim despre cascadele tumultoase, podurile care fac legătura între marginile prăpăstiilor, vârfurile munților de pe care vântul spulberă zăpada, vegetație sub-tropicală.
Surse:
http://www.slideshare.net
https://posturi.wordpress.com
https://www.atestateinformatica.ro
https://biblioteca.regielive.ro
