Norvegia oficial Regatul Norvegiei este o tara Nordica din nordul Europei, situata in Peninsula Scandinava. Indepartata insula arctica Jan Mayen si arhipelagul Svalbard fac, de asemenea, parte din Norvegia. Insula Bouvert situata in Subantarctica, este o dependenta, Norvegia revendica de asemenea teritoriile antarctice ale Insulei Petru I si Tinutul Reginei Maud.
Capitala si cel mai mare oras din Norvegia este Oslo. Norvegia are o suprafata totala de 385.207 km2 si avea o populatie de 5.488.984 in ianuarie 2023. Tara are o lunga granit de est cu Suedia. Se margineste cu Finlanda si Rusia la nord-est si cu stramtoarea Skagerrak la sud. Norvegia are o coasta intinsa cu vedere la Oceanul Atlantic de Nord si la Marea Barents. Harald al V-lea al Casei Glucksburg este actualul rege. Jonas Gahr Store este prim-ministru din 2021. Ca stat unitar cu o monarhie constitutionala, Norvegia imparte puterea de stat intre parlament, cabinet si curtea suprema, asa cum este stabilit de constitutia din 1814. Regatul unificat al Norvegiei a fost infiintat in 872 ca o fuziune a regatelor marunte si a existat continuu timp de 1115 - 1152 de ani. Din 1537 pana in 1814, Norvegia a facut parte din Danemarca -Norvegia si din 1814 pana in 1905 a fost intr-o uniune personala cu Suedia. Norvegia a fost neutrala in timpul Primului Razboi Mondial, iar in cel de-al Doilea Razboi Mondial pana in aprilie 1940 cand a fost invadata si ocupata de Germania nazista pana la sfarsitul razboiului.
Norvegia are atat subdiviziuni administrative cat si politice pe doua niveluri –judete si municipalitati. Poporul Sami are un anumit grad de autodeterminare si influenta asupra teritoriilor traditionale prin Parlamentul Sami si Legea Finnmark. Norvegia mentine legaturi stranse cu Uniunea Europeana si Statele Unite. Norvegia este membru fondator al Natiunilor Unite, al NATO, al Asociatiei Europene de Liber Schimb, al consiliului Europei, al tratatului Antarctic si al Consiliului Nordic, membru al Spatiului Economic European, al OMC si al OCDE si o parte a spatiului Schengen. Dialectele norvegiene au inteligibilitate reciproca cu daneza si suedeza. Norvegia mentine modelul de bunastare Nordic cu asistenta medicala universala si un sistem cuprinzator de securitate sociala, iar valorile sale sunt inradacinate in idealuri egalitare.
Statul norvegian are pozitii mari de proprietate in sectoare industrial cheie, avand reserve extinse de petrol, gaze naturale, minerale, cherestea, fructe de mare si apa dulce. Industria petroliera reprezinta aproximativ un sfert din produsul intern brut PIB al tarii. Pe cap de locuitor, Norvegia este cel mai mare producator mondial de petrol si gaze naturale in afara Orientului Mijlociu. Tara are al patrulea cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume pe listele Bancii Mondiale si ale FMI. Are cel mai mare fond suveran de avere din lume, cu o valoare de 1,3 trilioane USD.
Norvegia are doua nume oficiale –Norge in Bokmal si –Noreg in Nynorsk. Numele englezesc Norvegia provine din cuvantul englez vechi Norbweg mentionat in 880, insemnand –calea de nord sau calea care duce la nord, asa cum se refereau anglo-saxonii la coasta Norvegiei Atlantice. Anglo-saxonii Marii Britanii s-au referit de asemenea la regatul Norvegiei in 880 ca tinutul Nordmanna. Exista un oarecare dezacord cu privire la faptul daca numele nativ al Norvegiei avea initial aceeasi etimologie ca si forma engleza. Conform viziunii dominante traditionale prima component a fost initial nordr, un inrudit cu nordul englezesc, asa ca numele complet era Nordrveggr –drumul spre nord, referindu-se la traseul de navigatie de-a lungul coastei norvegiene si contrastand cu sudrvegar –sudic, cale pentru Germania si –cale de est pentru Marea Baltica. Cele mai timpurii urme ale ocupatiei umane in Norvegia se gasesc de-a lungul coastei unde uriasa platforma de gheata din ultima epoca glaciara s-a topit pentru prima data intre 11.000 si 8.000 i.Hr.
Cele mai vechi descoperiri sunt unelte de piatra datand intre 9.500 si 6.000 i.Hr descoperite in finnmark –cultura Komsa in nord si Rogaland –cultura Fosna in sud-vest. Teoriile despre cele doua culture fiind separate au fost considerate invechite in anii 1970. Intre 3000 si 2500 i.Hr. bronzul a fost introdus treptat. Cairnurile funerare construite aproape de mare pana la nord pana la Harstard si de asemenea in interiorul sudului sunt caracteristice acestei perioade cu motive de sculptura in stanca care difera de cele din epoca de piatra, infatisand nave care seamana cu barca Hjortspring, in timp ce mari monumente funerare din piatra sunt cunoscute deoarece s-au ridicat si corabii de piatra. Exista putine dovezi arheologice care dateaza din epoca timpurie a fierului. Mortii au fost incinerati, iar mormintele lor contineau putine bunuri. In primele patru secole d.Hr. poporul Norvegiei a fost in contact cu Galia ocupata de romani, au fost gasite aproximativ 70 de cazane romane din bronz adesea folosite ca urne funerare. Contactul cu tarile mai la sud a adus cunoasterea runelor cea mai veche inscriptie runica norvegiana cunoscuta dateaza din secolul al III-lea.
