După cum află curând toți vizitatorii, când vine vorba despre Africa de Sud, nu poti generaliza nimic. În safari poți vedea animalele supranumite Big Five: elefantul, leul, leopardul, bivolul african ș rinocerul. Dacă ai gustul aventurii, poţi face rafting în Western Cape sau în Free State, alpinism sau drumeţii montane în Drakensberg sau scuba diving în recifurile vopicale cele mai sudice ale Africii, din Sodwana Bay. Dar există și o mulțime de activităţi pentru cei cu gusturi mai urbane — la cumpărături după sculpturi și bijuterii tradiţionale din mărgele, la cină - degustând preparatele culinare specifice ale Africii de Sud și excelemele vinuri locale — sau urmărind concerte de jazz, teatru de calate sau spectacole de dans.
Orizontul oraşelor sud-africane din zilele noastre este presărat cu macarale, oglindind masiva dezvoltare imobiliară aflată în plină desfăşurare. Zilnic, peisajele urbane sunt remodelate de noi construcții de locuințe - de la apartamente ieftine până la cele de lux. Campionatul Mondial de Fotbal din 2010, care va avea loc în Africa de Sud, stârnește multă agitaţie: stadioanele apar ca ciupercile în Cape Town, Durban şi Johannesburg, iar hotelurile noi răsar peste tot, pregătite pentru primirea mulţimii de turişti şi spectatori, a căror prezență este anticipată.
În 1994, anul primelor alegeri democratice, Africa de Sud a fost vizitată de doar 3,9 milioane de turişti, dar se aşteaptă ca numărul acestora să crească până la 10 milioane în 2010. În afara Campionatului Mondial, ce anume îi atrage pe toţi aceşti turişti către Africa de Sud şi îi face să mai şi revină? Mai mult decât orice, este vorba despre o combinație de amenajări de primă clasă, cum sunt hotelurile, magazinele şi restaurantele din faimoasa zonă Victoria & Alfred Waterfront din Cape Town, împreună cu sute de mii de kilometri pătrați de
sălbăticie neatinsă, împărţită în rezervații extrem de diferite, cum sunt Kruger National Park, Addo Elephant Park sau Hluhluwe Imfolozi Game Reserve. Dacă la aceste bogății mai adăugăm un sistem bancar modern şi avansat și o infrastructură excelentă, cu porturi, drumuri şi aeroporturi accesibile, obţinem formula câștigătoare pentru turism.
Noua Africă de Sud
Începând din 1994, această țară este cunoscută sub numele neoficial de Noua Africă de Sud. Eticheta este una potrivită, fiindcă întreaga naţiune a fost străbătută de un spirit al renaşterii. Milioane de oameni, până atunci excluşi, au astăzi acces la educație, locuințe, clinici medicale, electricitate, apă potabilă şi - cel mai important - dreptul la vot. Economia sănătoasă din noul mileniu s-a bucurat de o perioadă de creştere susţinută, mai lungă decât oricare alta din istoria de până acum a Africii de Sud. O mass-media implicată, eliberată de intervenţiile statului, informează populaţia şi ţine guvernul sub lupă.
Sud-africanii sunt pe bună dreptate mândri de instituţiile lor de după 1994, ca de pildă Constituţia ţării, alcătuită în prima jumătate a anilor '90 de mai multe grupuri provenite din întregul spectru politic şi recunoscută ca fiind una dintre cele mai liberale din lume. Mai mult decât orice, Constituţia exprimă hotărârea oamenilor de a lăsa în urmă discriminările din trecutul recent şi de a-şi asigura libertatea de asociere, libertatea de a participa la actul de guvernare şi în activități economice, libertatea de expresie şi libertatea presei.
Sud-africanii s-au folosit în mare măsură și de noua lor Curte Constituțională, al cărei rol este verificarea legilor emise de parlament și a deciziilor luate de Curţile inferioare, asigurând constituționalitatea acestora.
Oamenii și limbile
Un număr foarte redus de boşimani (cunoscuţi şi sub numele de san), populație de vânători şi culegători care a existat de la început în această regiune, încă se găseşte în partea de nord-vest a ţării, deși, în prezent, majoritatea locuieşte în comunități stabile. De-a lungul coastei de est trăieşte populația cunoscută sub numele generic de nguni, cele două mari grupuri ale sale fiind zulu, din KwaZulu - Natal, şi xhosa, din Eastern Cape. Neamul ndebele, o ramură a populaţiei nguni, a migrat spre interior în cursul secolului al XVII-lea, iar astăzi ocupă zone din provinciile Limpopo și Mpumalanga. Populațiile vorbitoare de sotho, înrudite cu locuitorii din Lesotho, ţară aflată în apropierea lor, sunt răspândite în cea mai mare parte din Free State, Gauteng, Limpopo și Mpumalanga. Grupuri etnice mai mici includ populaţia venda, în nordul extrem, tsonga în nord-est şi tswana, care ocupă zone situate de ambele părți ale frontierei dintre Africa de Sud și Botswana. În general, identităţile etnice sunt mult mai puternice în zonele rurale decât în orașe, unde diferenţele cele mai importante sunt cele de ordin economic şi social.
Un segment important al populaţiei din Western Cape este reprezentat de așa-numiții oameni de culoare. (În Africa de Sud, "de culoare" are alt sens decât în orice alt loc din lume.) Oamenii de culoare, în principal vorbitori de afrikaans (afrikaans fiind versiunea locală a olandezei), sunt descendenții coloniştilor olandezi stabiliți în apropierea Capului, ai sclavilor acestora, proveniți în principal din Malaysia și Indonezia, și ai indigenilor din zonă.
Pe lângă aceste grupuri, mai există și o mulțime de imigranți și descendenți ai imigranților din Anglia şi Olanda, dar şi din multe alte ţări europene. În secolele trecute, a existat o imigraţie importantă şi dinspre Malaysia şi sub-continentul indian. După 1994 a apărut un nou fenomen: fluxul către marile orașe sud-africane al imigranţilor economici proveniţi din alte state africane, mai ales din Mozambic, Angola, Zimbabwe și Congo.
Populația totală a Africii de Sud este estimată aproape 49 de milioane de persoane, alcătuită în felul următor: africani - 79,8%, descendenţă europeană - 9%, de culoare - 8,8%, descendenţă indiană/asiatică- 2%. Nimeni nu ştie cu siguranţă câţi imigranţi ilegali se află în prezent în Africa de Sud; estimările variază între două şi cinci milioane.
Deşi sentimentele de apartenenţă la limba şi etnia proprie sunt în continuare puternice, cetăţenii țării încep să îşi construiască o identitate națională și să se considere mai întâi sud-africani şi abia apoi xhosa, sotho, zulu sau vorbitori de engleză sau de afrikaans.
Dată fiind diversitatea populaţiei din Africa de Sud, creatorii noii Constituţii a ţării au avut de rezolvat o problemă: care ar trebui să fie limba oficială a Africii de Sud? S-a ajuns la un compromis. Toate cele 11 limbi vorbite pe teritoriul ţării au devenit limbi oficiale. Teoretic, fiecare cetăţean are dreptul să fie educat şi să comunice cu oficialitățile în propria limbă maternă - deşi Constituţia adaugă cu înţelepciune că acest drept poate fi exercitatdoar acolo unde poate fi şi practicat.
În practică, deşi în Africa de Sud există mai mulţi vorbitori nativi de zulu 23,8%, xhosa 17,6% şi afrikaans 13,3% decât de engleză 8,2%, cea din urmă este de departe cea mai răspândită a doua limbă a ţării. Cei care vizitează marile oraşe şi destinațiile turistice nu vor întâmpina nicio dificultate să comunice în engleză. În multe dintre oraşele mici, afrikaans este limba dominantă, dar şi engleza este foarte bine înţeleasă. Vorbitorii de engleză ar putea avea unele probleme de comunicare doar în zonele rurale extrem de îndepărtate.
Cei mai mulţi dintre sud-africani îi întâmpină cu căldură pe vizitatorii ţării lor. Nu fi surprins dacă localnicii vor să afle cine ești, de unde vii, dacă eşti căsătorit sau câți copii ai. Odată ce ai început să vorbești, nu este ceva neobişnuit pentru ei să te invite acasă sau la masă
