CULTURA JAPONEZĂ
Munca
Etica muncii din Japonia este legendară. Potrivit metodelor tradiționale, salariatul (funcționarul de birou) face naveta în medie două ore și petrece zece ore la birou, șase zile pe săptămână. Când biroul se închide, salariatul se alătură, de obicei, colegilor săi, pentru a servi o băutură. Salariatul japonez are dreptul la un concediu cu plată de două săptămâni pe an.
Religia
Se spune că japonezii se nasc șintoiști, se căsătoresc creștini și se înmormântează budiști.
Maniere și comportament
În Japonia, armonia obținută prin supunere și consens are o maximă importanță. Oamenii se feresc să se evidențieze și să-și spună părerile personale. Ei preferă ambiguitatea și aluzia în locul vorbelor sincere. Vorbitul cu glas tare nu este văzut cu ochi buni.
Gastronomia și băuturile
Cel mai des aliment întâlnit este orezul – atât de respectat. Și tăiețeii de hrișcă sunt foarte des întâlniți. Necesitatea a dus la multe invenții culinare delicioase în Japonia, folosindu-se mai ales câteva feluri diverse de plante marine și legume care înainte creșteau în sălbăticie, dar și rădăcini și ferigi. Sake a ajuns să denumească, în general, orice băutură alcoolică. Un sake bun este la fel de ușor de băut ca și vinul. Băutura cea mai populară este berea.
Arhitectura tradițională
Arhitectura japoneză se bazează pe lemn. Multe complexuri de temple au o pagodă, de obicei cu cinci etaje, potrivit principiilor geomantice chineze ale celor cinci elemente: pământ, apă, cer, vânt și foc. Multe din castele au tot cinci niveluri ale acoperișurilor, în exterior,aceste clădiri complicate fiind ridicate fără să se folosească vreun cui. Casa tradițională niponă este ridicată pe mici stâlpi, uneori distanțată de fundație.
Teatrul și dansul
Dansul sacru cu măști ce și-a luat forma din pantomimă este Kagura, care are acompaniament muzical și vocal și a existat din cele mai vechi timpuri în Japonia. Executat încă la festivalurile șintoiste, Kagura este sursa de inspirație a altor forme de dans și dramă. Noh a fost genul de teatru preferat de elita samurailor, în perioada Edo, oamenilor de rând li se interzicea să-l vadă. Piesele în tradiție occidentală s-au scris și s-au interpretat în Japonia de peste un secol. Baletul și dansul modern câștigă în popularitate și au tot mai mulți adepți.
Muzica
Tehnica de cântat clasică, plângăreață și foarte stilizată, a format un gust cultivat pentru mulți japonezi de azi. Compusă prin utilizarea scării pentatonice, muzica tradițională niponă nu este întotdeauna ușoară atunci când este ascultată de o ureche neobișnuită cu ea – însă merită acest efort.
Orchestrele simfonice nipone, precum „Saito Kinnen” și cea din Tokyo, sunt printre cele mai bune din lume. Japonia are mulți muzicieni buni de jazz și în nenumărate localuri din orașe pot fi ascultați o sumedenie de muzicieni străini sau autohtoni, de toate felurile.
Meșteșugurile
Meșteșugurile tradiționale constituie una dintre minunile acestei țări. Faptul că artele și meșteșugurile sunt afaceri tradiționale a ajutat la perpetuarea lor, ca și la supraviețuirea ceremoniilor și a obiceiurilor în care sunt folosite. Lucrările meșterilor recunoscuți oficial sunt rare și valoroase. Chiar și cele ale unor meșteri mai puțin cotați pot fi foarte scumpe. Din fericire, o gamă largă de obiecte minunate de artizanat este încă disponibilă, deși la un preț piperat, dacă sunt confecționate în Japonia.
Artele marțiale
Artele marțiale reprezintă o disciplină sportivă autohtonă importantă. Ideile de bază au fost dezvoltate de călugări, care-și perfecționau tehnica pentru a se apăra de tâlhari în călătoriile lor. Artele marțiale sunt predate de maeștri în școli ce poartă denumirea de dojo. Majoritatea folosesc sistemul de ierarhie cu dani, desemnând gradul prin centuri colorate, purtate la haine. De obicei, cea neagră indică nivelul cel mai înalt.
Casele japoneze
Când intră într-o casă japoneză, cel care o vizitează pentru prima oară poate fi surprins de rigorile unui stil de viață diferit încă din holul de la intrare, când vede perechile de pantofi lăsate pe podea, locul unde trebuie să-i lași și pe ai tăi. Din motive de igienă și simț practic, nimeni nu intră într-o casă japoneză încălțat – nici măcar pășind pe covoare. De obicei, ți se oferă papuci; inclusiv unii speciali, pentru toaletă. Dacă este o casă tradițională, va avea fusuma – pereții despărțitori mobili, făcuți din hârtie groasă întinsă pe rame din lemn.
Limba și scrisul
Originea limbii japoneze este necunoscută. În ciuda adoptării de către japonezi a multor elemente din cultura chineză, limba lor nu este înrudită cu chineza. Există însă unele dovezi de înrudire cu limbile austroneziene, ale celor din Malaysia, Indonezia și Filipine, în special prin similitudinile sunetelor vocale. Japoneza folosește trei alfabete, simultan.
