PRIMII AGRICULTORI
Vânătorii şi culegătorii din perioada Paleoliticului târziu au făcut alte progrese importante. Ei au domesticit animale sălbatice, precum lupii, care au devenit primii câini de vânătoare. Oamenii și-au dat seama că plantele pe care le culegeau puteau fi înmulţite prin semănarea semințelor. Odată cu aceste descoperiri, ei au putut să se stabilească în grupuri permanente și să formeze comunități. Primele comunități agricole au apărut acum circa 12 000 de ani. Fermierii semănau varietăți timpurii de grâu și orz, care creșteau pe dealuri, și au domesticit animale precum oaia și capra pentru lapte și carne.
Agricultorii aveau nevoie de soare și apă pentru culturi. Primele comunităţi s-au stabilit pe malurile fluviilor din zonele calde ale Orientului Mijlociu și ale Africii de Nord. Unele cultivau solul mănos de pe malurile fluviilor Tigru și Eufrat din Mesopotamia, iar altele s-au instalat în Valea Nilului din Egipt.
Grupuri de mai multe familii au construit case din chirpici, formând aşezări umane. Acestea au învăţat să confecţioneze lucrurile necesare pentru agricultură: unelte pentru lucrarea pământului, coșuri pentru strângerea roadelor și vase pentru păstrarea alimentelor. Primii agricultori foloseau unelte simple, precum bețele, pe care le înfigeau în sol pentru a face găuri, săpând astfel şanţuri puțin adânci ca să planteze semințele.
Primii agricultori din Mesopotamia foloseau cuțite din piatră pentru recoltarea grâului. Spicele tăiate erau bătute cu bete pentru a desprinde grâul de pe tulpină. Boabele de grâu erau apoi măcinate pentru a produce făină, din care ulterior se făcea pâine.
ARATUL PĂMÂNTULUI
Agricultura era înceată și anevoioasă atunci când se foloseau aceste metode. Agricultorii puteau cultiva doar cât să le ajungă lor și familiilor lor, ceea ce însemna că fiecare persoană aptă de muncă din comunitate trebuia să se ocupe de agricultură pentru a supravieţui.
Era nevoie de unelte noi care să le permită oamenilor să producă hrană într-un mod mai eficient. Plugul avea să fie una dintre aceste unelte. Se pare că primele pluguri erau făcute din crengi mai groase de copac, în formă de furcă, ce puteau fi târâte pe jos pentru a răsturna brazdele de pământ.
Majoritatea dovezilor pe care le avem despre primele pluguri se regăsesc în picturile şi sculpturile rupestre. Ştim că pluguri simple pentru arături superficiale erau folosite în Mesopotamia în jurul anului 4500 î.Hr. și în Egipt prin anul 2600 î.Hr.
Oraşul Ierihon de pe malul fluviului Iordan avea ziduri care păzeau proviziile de grâne împotriva hoţilor. Agricultorii lucrau pe câmpul din afara oraşului, dar noaptea dormeau înăuntrul acestuia, apărați de ziduri.
PRIMELE ORAȘE
Primele așezări umane permanente erau alcătuite din case construite din chirpici, care se dărâmau după o vreme. Când casele nu mai puteau fi folosite, altele noi se ridicau peste ruine. Cu timpul, pe măsură ce mai multe case se construiau unele deasupra altora, se formau niște movile, denumite tell în limba arabă, sau hüyük în limba turcă.
În timp, pe unele dintre aceste situri urmau să apară orașele. Orașul antic Çatal Hüyük din Turcia nu avea niciun zid exterior care să-l apere. Casele erau lipite unele de altele și nu existau străzi. O scară ducea pe acoperișul fiecărei case, unde se afla o ușă prin care se pătrundea în interior. Oamenii se deplasau străbătând acoperișurile. Orașul devenea sigur atunci când scările erau îndepărtate.
Datorită metodelor agricole îmbunătățite, unii oameni erau disponibili pentru alte activități. În Çatal Hüyük, meșteșugarii confecţionau produse pentru comerț, precum ornamentele, bijuteriile și îmbrăcămintea. Unii meseriași meștereau oglinzi prin lustruirea obsidianului, un mineral sticlos, de culoare neagră sau brună-cenușie.
PRIMELE SISTEME DE SCRIERE
Când oamenii au început să facă schimb de produse unii cu alții, consemnarea detaliilor tranzacțiilor a devenit foarte importantă. Scrisul a fost inventat de către sumerienii din Mesopotamia cu aproximativ 5 500 de ani în urmă. Primele sisteme de scriere constau dintr-o serie de semne scrijelite pe tăblițe din piatră. Mai târziu, scribii au început să scrie pe tăblițe din lut cu ajutorul unui toc din trestie denumit stil. Primele sisteme de scriere se foloseau de pictograme. Acest tip de scriere era foarte lent, deoarece pentru fiecare cuvânt exista câte o pictogramă, iar scribii trebuiau să învețe peste 2 000 de simboluri. Primele sisteme de scriere erau lente și anevoioase și puțini oameni le puteau scrie sau citi simbolurile. Timp de câteva secole, scrierea a fost folosită cu precădere pentru înregistrarea taxelor, a proprietarilor şi a tranzacțiilor comerciale.
Mai târziu, oamenii au descoperit că silabele cuvintelor şi cuvintele erau alcătuite din câteva sunete şi că fiecare sunet în parte putea fi consemnat printr-o singură literă. Primii care au înţeles acest lucru au fost canaaniții, populaţie ce locuia pe coasta de est a Mării Mediterane. Aceștia au creat un alfabet cunoscut drept scrierea semitică. Acestui alfabet i-au urmat mai multe sisteme de scriere. Fenicienii foloseau un alfabet alcătuit numai din consoane. Grecii l-au adoptat şi i-au adăugat vocale. Acesta a fost începutul alfabetului modern.
Cuvântul „alfabet” provine din denumirea primelor două litere ale alfabetului grecesc, „alfa” și „beta”. Romanii și-au creat propriul alfabet (cel pe care il folosim și noi astăzi) pornind de la versiunile mai târzii ale alfabetului grecesc. Unele dintre litere sunt asemănătoare.
Chinezii nu au avut niciodată un alfabet. Sistemul lor de scriere era alcătuit din mii de simboluri denumite „caractere".
Mesopotamienii au creat treptat un sistem de scriere alcătuit din simboluri. Acest sistem a fost denumit „cuneiform”, cuvânt ce provine din limba greacă și face referire la aspectul simbolurilor. Stilurile erau folosite pentru a trasa diferite simboluri pe tăblitele din lut moale. Dar chiar și acest sistem avea aproape 600 de simboluri, fapt care nu i-a împiedicat pe asirieni, babilonieni și perși să îl adopte.
Scrisul a fost inventat în scopuri practice și reprezintă una dintre cele mai mari realizări istorice. O societate în care oamenii locuiesc în oraşe, unde mulți dintre ei lucrează ca meşteşugari, scribi, constructori, negustori sau au alte ocupații, este descrisă ca fiind o societate civilizată. Primele civilizatii au apărut în Orientul Mijlociu, India, China și Egipt.
