Războaiele Celor Două Roze au fost un conflict civil pentru tronul Angliei între două familii regale concurente: Casa York și Casa Lancaster. Desfăşurate între anii 1455 și 1485, Războaiele Celor Două Roze și-au câștigat numele deoarece trandafirul alb era insigna familiei Yorks, iar trandafirul roșu insigna Lancastrienilor.
Henric al VI-lea
În 1422, Henric al VI-lea a devenit rege al Angliei - la doar nouă luni. Datorită cuceririlor militare ale tatălui său, Henric al VI-lea a devenit un regele disputat al Franței. În 1445, Henric al VI-lea s-a căsătorit cu Margareta de Anjou, o nobilă franceză, a cărei ambiție și pricepere politică l-au umbrit pe soțul ei.
Richard din York
Corupția și administrarea greșită a puterii în Anglia, impozitele exagerate, i-au determinat pe proprietarii funciari din Kent să se revolte în 1450. Conduși de Jack Cade, aceștia au pornit spre Londra prezentîndu-i lui Henry o listă de cereri numită „Plângerea comunelor sărace din Kent”.
Henry nu a fost de acord cu cerințele lui Cade, una dintre ele fiind reîntoarcerea lui Richard, Ducele de York, din Irlanda în Anglia. Richard de York, strănepotul regelui Eduard al III-lea era un concurent serios la tronul englez. Henry credea că Richard de York se afla în spatele revoltei lui Cade. Această rivalitate a creat conflictul ce a durat 30 de ani pentru putere care au implicat trei generații ale familiilor York și Lancaster.
Nebunia regelui Henric al VI-lea
În 1452, Richard de York s-a întors în Anglia descis că misiunea sa este de a-l elibera pe Henry de consilierii săi corupți, în special Edmund Beaufort, Ducele de Somerset. Împreună cu armata sa a marșăluit spre Londra, obligându-l pe Henric să-l înlăture pe Somerset din postul său.
În timpul bolii lui Henry, Richard a devenit Lordul Protector al Angliei, întemnițîndu-l pe Somerset în Turnul Londrei. Regina Margaret i-a născut un fiu lui Henry, Edward de Lancaster, în 1453, care a slăbit pretenţiile lui Richard la tron. În februarie 1455, Henry și-a revenit, iar Richard și miniștrii săi au fost trimiși de la curte.
Sf. Albans
La 22 mai 1455, Richard de York, aliniat cu Richard Neville, contele de Warwick, au pornit împotriva lui Henry la Sf. Albans. După negocierile eșuate şi o bătălie scurtă dar sîngeroasă pe străzile orașului, Somerset a fost ucis, iar Henry rănit. York l-a luat pe Henry prizonier, devenit din nou Lordul Protector. Regina și fiul ei mic au fugit.
Bătălia Blore Heath
În timp ce Richard stăpînea în Anglia, Margaret a lucrat pentru a-l restabili pe Henry pe tron. Temându-se pentru viaţa sa, Richard a format o armată comandată de Lordul Salisbury. Armata lui Richard a întâlnit armata Margaretei la Blore Heath, la 23 septembrie 1459. Deși de două ori mai puţini, familia York i-a învins pe Lancasterieni.
Luptele de la Ludford Bridge și Northampton
Până în toamna anului 1459, Henry și Margarita au adunat o armată, care includea mulți dezertori ai familiei York.
Richard de York, Salisbury, Warwick și forțele lor s-au retras pe podul Ludlow lângă Ludford, pentru a lupta împotriva lui Henry. În noaptea de 12 octombrie, amata lui a pierdut, iar Richard s-a refugiat în Irlanda.
În iunie 1460, aliatul lui Richard Warwick a intrat la Londra cu mii de ostaşi. Pe măsură ce avansau asupra armatei lui Henry, victoria părea puțin probabilă.
Dar unul dintre comandanții lui Henric l-a trădat, permiţînd lui Warwick accesul în tabără. York a câștigat cu ușurință bătălia, capturîndu-l pe regele Henry în timp ce Margaret a fugit din nou.
Bătălia de la Wakefield
Richard s-a proclamat din nou succesorul lui Henry la tron. Henry a căzut de acord atât timp cât va păstra coroana până la moartea sa.
Acordul a fost adoptat de Parlamentul englez numit Act of Accord. Regina Margareta a ridicat o altă armată împotriva familiei York. Armatele s-au ciocnit la Wakefield Green. În cele din urmă, Richard fost ucis prin decapitare.
Bătălia de la Towton
Fiul lui Richard, Edward a preluat a continuat lupta împotriva Lancastrienilor. La mijlocul iernii 1461, forțele sale din York i-au învins pe aceştea la bătălia de la Crucea lui Mortimer. Regele Henry a fost salvat, dar Edward nu a renunțat. În martie 1461, Edward s-a confruntat cu armata Lancastriană lângă Towton. Peste 50.000 de ostaşi au fost angajat în luptele brutale și aproximativ 28.000 au murit. Bătălia de la Towton a fost cea mai sângeroasă bătălie de o zi din istoria Angliei. Yorkşii au ieșit victorioși, iar Henry, Margareta și fiul lor au fugit în Scoția. Margareta, cu ajutorul compatrioților săi din Franța, l-au eliminat pe Edward și și-a readus soțul la tron în octombrie 1470.
Edward a obținut victoria la Barnett și la bătălia de la Tewksbury. La Tewskbury, singurul fiu al lui Henry și a Margaretei a fost ucis, iar cuplul regal a fost capturat. La 21 mai 1471, regele Henric al VI-lea a murit de tristețe, deși unii istorici cred că Edward l-a ucis. Regina Margareta a fost eliberată și s-a întors la Anjou în Franța, unde moare în 1482.
Regele Eduard al IV-lea a murit în 1483 și a fost succedat de fiul său, Edward al V-lea. Richard al III-lea, fratele ambițios al lui Edward al IV-lea, a devenit Lordul său protector, planificînd să-l declare ilegal pe Edward al V-lea. Richard, înfometat de putere, a fost încoronat în iulie 1483.
Pentru eliminarea concurenţii la tron, Richard al III-lea i-a închis pe tinerii săi nepoți în Turnul Londrei "pentru protecția lor". Când ambii dispăruseră, Richard a fost acuzat că i-a ucis, pierzînd favoarea poporului său.
Tudorii
Richard devenind nepopular, Henry Tudor Lancastrian, cu ajutorul Franței și al nobililor și-a prezentat cererea asupra coroanei. S-au încăierat cu Richard pe câmpul de luptă de la Bosworth, la 22 august 1485. După o luptă îndelungată, Richard al III-lea a fost ucis și Henry a fost declarat regele "Henric al VII-lea". După încoronarea sa oficială, Henry s-a căsătorit cu Elisabeta de York pentru a reuni casele vrăjmaşe Lancaster și York, punînd capăt Războaielor Rozelor și dînd naștere dinastiei Tudor.
Surse:
Wikipedia.com;
Britanica.com.
