Numele său evocă atâtea pasiuni, încât, la o enumerare întâmplătoare a națiunilor, Vietnamul este una dintre cele care dintotdeauna au atras atenţia. Dar semnalul de alarmă tras odată cu tulburările din anii '50 a condus, odată cu trecerea timpului, la o reorientare a politicilor sale economice și la normalizarea relațiilor cu Statele Unite.
În prezent, Vietnamul este o națiune în plină dezvoltare. Capitala sa, Hanoi, a luat naștere sub denumirea de Thang Long, ceea ce înseamnă "dragon în ascensiune", o imagine care astăzi se aplică întregii țării. Ascensiunea a început în 1986, când guvernul a abandonat controlul economic și a lansat doi moi, o politică de piață bazată pe reforma fiscală. Doi moi a salvat Vietnamul de un deceniu postbelic de privațiuni și s-a dezvoltat în cadrul așa-numitelor economii "Micul dragon" din Asia de Sud-Est.
În prezent, economia are o creștere anuală de 6%, una dintre cele mai ridicate rate din întreaga lume. Vietnamul este a doua ţară exportatoare de cafea din lume, după Brazilia, şi cel mai mare exportator de piper. Schimburile comerciale cu Statele Unite au crescut de cinci ori la începutul anilor 2000, iar Nike este cel mai mare angajator din ţară.
După o sincopă în timpul gripei asiatice din anii 1990, investiţiile în dolari au început să curgă, fiind de ordinul milioanelor. În timpul vizitei sale în Statele Unite din anul 2005 - prima vizită efectuată de un lider comunist al Vietnamului - prim-ministrul Phan Van Khai a sunat în mod simbolic clopoţelul de la Bursa din New York, pentru a marca schimbarea organizării economice.
Numit fie comunism capitalist, fie capitalism comunist, această "sperietoare" nu prea mai are relevanță și este aproape anacronică în epoca Al Qaeda. În vreme ce terorismul a compromis alte zone ale Asiei de Sud-Est, precum Bali sau Thailanda, steaua Vietnamului răsare pașnic pe un cer senin. În 2005, al doilea broker de asigurări din lume a catalogat Vietnamul drept una dintre cele mai sigure șase țări din lume pentru turism.
"Bună dimineaţa" nu mai e valabil
La începutul anilor '90, mass-media saluta zgomotos: BUNĂ DIMINEAȚA, VIETNAM, însă deși micul dejun s-a terminat, prânzul abia a început. Călătorind azi prin Vietnam este că și cum ai lua parte la un secret de care restul lumii nu a auzit încă. Tinerii cu rucsac în spate populează multe dintre trasee şi reprezintă un procent însemnat din turiştii străini. Zilele în care cele mai multe locuri de cazare din ţară erau vizitate de șobolani au apus. Hotelurile de lux reprezintă cel mai mare grad de ocupare în Ho Şi Min şi Hanoi, iar Vietnam Airlines operează cu una dintre cele mai moderne flote aeriene din lume.
Vestea începe să se răspândească - despre litoralul incomparabil din Golful Ha Long, munţii cu vârfuri înconjurate de nori, peisajele Deltei Mekongului şi grotele de calcar unice în lume. UNESCO a ales cinci locuri din Vietnam pentru a le include pe lista Patrimoniului Universal, plasând această ţară drept un rival al Thailandei şi a doua după Indonezia că destinaţie culturală din Asia de Sud-Est.
Vestigille salle imperiale evocă lumea plină de visare a Orientului. Pagodele sale sublime şi templele venerabile formează oaze de liniște în mijlocul vieţii moderne, invitând la calm și contemplare. Bucătăria să câștigă permanent noi adepţi, datorită varietăţii, a texturii ușoare și a prezentării estetice. Vietnamul este, în sfârșit, pregătit pentru ieşirea la rampă. Nu este încă prânzul, dar în mod sigur dimineața s-a sfârşit.
Cu brațele deschise
Deşi Vietnamul a suferit pierderea a circa cinci milioane de vieți pe parcursul războiului cu Statele Unite (peste un milion de combatanți și peste patru milioane de civili), nu există o animozitate vizibilă faţă de americani.
Această atitudine de tip "ce-a fost a fost" nedumereşte în mod special pe americani, care manifestă adesea un comportament smerit. Nu se solicită însă și nici nu se așteaptă vreun act de căînţă. Ne bucurăm că vă aflați aici este formula de întâmpinare. Ne bucurăm că ați revenit este ceea ce se simte în zona de sud.
Ca repartizare a populației, cele 86 de milioane de locuitori ai Vietnamului sunt tineri, având vârsta medie de 26 de ani. (În Statele Unite, media de vârstă este de 36 de ani, iar în Thailanda, 32 de ani). Rata de alfabetizare de 93% este de departe mai ridicată decât în ţările învecinate Cambodgia și Laos și la paritate cu China şi Thailanda, unde venitul mediu e mult mai mare. Vietnamezii sunt educați, dar nu le lipsește nici școala vieţii.
Pragmatismul este un orgoliu inocent într-o economie relativ nedezvoltată. Situaţia se vă schimba pe măsură ce economia va avea nevoie de specialişti. Multe se vor schimba, de la costumele exotice pline de culoare ale muntenilor din nord până la lăcomia lanţurilor occidentale (McDonald's încă încearcă să vândă Big Mac în Vietnam). Că turist, probabil că te vă întrista ce va fi în Vietnam, pe măsură ce ţara se aliniază la restul lumii. Până atunci, savurează ceea ce este deja perceput drept un anacronism: liceene pedalând spre școală în rânduri de câte trei sau patru, îmbrăcate în ao dai de mătase imaculată, că o pictură dinamică în drum spre o altă expoziție, sau elevi de gimnaziu atenţionând trecătorii cu ajutorul unei tobe, nu al unui clopoţel, în uniforma lor cu pantaloni albaștri, cămăși albe și cravată roșie. Oprește-te în mijlocul lor și se vor strânge în jurul tău ca și cum ai fi o vedetă de muzică rock, aruncând aceleaşi întrebări abia învățate, într-o engleză imperfectă: "What your name?", "Where you from?", "What the time?".
Mulți te vor întreba dacă eşti căsătorit, ce vârstă ai sau chiar cât câștigi pe lună. Scopul nu este curiozitatea pur și simplu, ci e o chestiune de relaționare. În Vietnam, pentru a face cunoștință cu cineva, este necesar să afli modul adecvat de adresare.
Vietnamezii folosesc rareori pronumele personal "eu" (toi). În schimb, folosesc pronumele care definește relaţia lor cu cealaltă persoană. De exemplu, "eu" nu ar spune unei persoane mai în vârstă despre recenta călătorie la Nha Trang; în schimb, "fratele mai mic" ar povesti despre aceasta. Urmând acelaşi principiu, "tu" este mult mai rar întâlnit decât pronumele relațional. O femeie tânără care are nevoie de indicaţii pentru a ajunge la pagoda învecinată nu se vă adresa unui bărbat mai în vârstă cu pronumele "tu", ci cu "unchiule". În Vietnam, toată lumea este rudă cu toată lumea. Limba funcţionează pe acest principiu.
