Vaccinarea este o incercare voita de a proteja omul de unele boli infectioase." (Stanley Plotkin)
In prezent, exista 26 de boli infectioase care pot fi prevenite prin vaccinare, dar acest numar este in crestere. Sunt in curs de desfasurare sute de proiecte de cercetare pentru dezvoltarea de noi vaccinuri. Poliomielita este in curs de eradicare, printr-un program al OMS, obiectivul propus fiind obtinerea certificarii mondiale a eradicarii poliomielitei, pana la sfarsitul anului 2012.
Programele de vaccinare in masa au avut un impact considerabil in medicina preventiva, contribuind la reducerea numarului de cazuri de difterie, tetanos, tuse convulsiva, rujeola, rubeola, oreion si hepatita virala B in majoritatea tarilor industrializate. Eficienta vaccinarii este demonstrata prin dovezi statistice, care indica fara dubii o scadere importanta a numarului de cazuri de imbolnavire prin agenti infectiosi acoperiti de vaccinuri, dupa introducerea vaccinarii in masa. Cel mai semnificativ rezultat obtinut pana in prezent printr-un program de vaccinare in masa a fost eradicarea variolei, recunoscuta oficial de Organizatia Mondiala a Sanatatii la 9 decembrie 1979. Ultimul caz de variola naturala din lume a fost inregistrat in Somalia la data de 26 octombrie 1977.
Din cele mai vechi timpuri au existat incercari de a preveni bolile contagioase cu mortalitate ridicata, cum ar fi variola, cu o rata a mortalitatii de 30%.
- 1500 i.e.n. - intr-un text exista descrierea unui procedeu empiric de imunizare impotriva variolei (variolizarea), care ii este atribuit lui Dhanwantari, parintele medicinei vedice
- Secolul III i.e.n.- exista date care releva faptul ca in China si India se practica o metoda de variolizare
- 1718 - Lady Mary Wortley Montague, sotia ambasadorului britanic in Imperiul Otoman, descrie un procedeu de variolizare a copiilor, utilizat in Turcia. Variolizarea avea drept rezultat o infectie mai putin grava, cu o rata a mortalitatii de zece ori mai mica decat cea asociata infectiei naturale. Numarul de decese ca urmare a aplicarii acestui procedeu era totusi ridicat
- Sfarsitul secolului XVIII - Edward Jenner (1749 ￢ 1823) face primele observatii in ce priveste variola. El isi continua studiile medicale la Londra, sub indrumarea profesorului John Hunter. In luna mai a anului 1797 Jenner are ocazia sa experimenteze si consider ca a gasit un remediu impotriva variolei. Intocmeste un raport, pe care il trimite la Royal Society, insa acesta este respins, deoarece argumentatia este considerata insuficienta. Jenner a denumit vaccin substanta folosita pentru transmiterea variolei vacilor, dupa denumirea in limba latina a acestei boli (lat. vaccinia, derivat din lat. vacca - vaca). El a denumit vaccinare procedeul utilizat pentru protejare impotriva variolei. Lumea medicala, reticenta la inceput, a sfarsit prin a accepta metoda de vaccinare a medicului englez, care s-a extins rapid in Europa, desi cauza bolii ramanea necunoscuta
- Prima jumatate a secolului XIX - vaccinarea ramane o metoda empirica, cu aplicabilitate limitata la o singura boala: variola
- A doua jumatate a secolului XIX, fenomenul numit "vaccinare" capata o explicatie stiintifica
Louis Pasteur si era vaccinala
- 1857 - Louis Pasteur demonstreaza ca bolile infectioase sunt produse de microorganisme, care pot fi crescute si studiate. El formuleaza teoria germenilor patogeni in anul 1864.
- 1876 - Robert Koch descopera agentul etiologic al antraxului (Bacillus anthracis) si, in 1881, agentul TBC, (Mycobacterium tuberculosis).
- 1880 - Louis Pasteur dovedeste ca se poate asigura protectie impotriva bolilor infectioase prin injectarea unor microorganisme atenuate in corp.
- 1881 - Louis Pasteur impreuna cu Emile Roux, reuseste sa prepare primul vaccin impotriva antraxului
- 1885 - Loius Pasteur prepara primul vaccin impotriva rabiei, deschizand calea imunizarii active fundamentate stiintific. In semn de omagiu fata de Edward Jenner, Louis Pasteur propune ca numele de vaccinare sa fie extins la toate procedurile de protejare impotriva maladiilor prin inocularea unei substante externe
- In 1888 s-a fondat Institutul Pasteur, iar cativa ani mai tarziu s-au creat mai multe institute in intreaga lume
Sfarsitul secolului XIX - apar primele programe nationale de vaccinare. In aceeasi perioada se descopera si prima metoda de imunizare pasiva, seroterapia.
- 1890 - Paul Ehrlich, Emil von Behring si Shibasaburo Kitasato reusesc sa foloseasca cu succes seruri imune contra difteriei si tetanosului. Acestor studii de imunizare pasiva prin seroterapie le vor urma programe de imunizare activa prin vaccinare
- 1896 - Pfeiffer si Kolle in Germania si Wright, in Anglia, concep primul vaccin pentru uz uman impotriva febrei tifoide. Wright evalueaza eficienta vaccinarii pe 2.835 voluntari din armata britanica. Rezultatele obtinute determina Armata Britanica sa ia decizia de a vaccina toate trupele care se imbarcau pentru Razboiul cu burii, din Africa de Sud (1899-1902). Dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, vaccinarea impotriva febrei tifoide, desi nu era obligatorie, a fost larg raspandita in Armata Britanica
Secolului XX - tehnicile de imunizare cunosc un progres fara precedent
- 1908 - Albert Calmette si veterinarul Camille Guerin incep sa lucreze la obtinerea unui vaccin impotriva tuberculozei.
- 1921 - Vaccinul antituberculos pentru uz uman este introdus in practica medicala sub denumirea de vaccin BCG. Folosirea lui se extinde rapid
- 1923 - Alexander Glenny si Barbara Hopkins arata ca formolul poate fi utilizat pentru eliminarea virulentei toxinei difterice.
- 1923 - Gaston Ramon descopera ca produsul obtinut prin tratarea chimica a toxinei difterice cu formaldehida este lipsit de toxicitate, dar isi pastreaza puterea imunogena specifica. Vaccinurile obtinute prin acest procedeu chimic de eliminare a virulentei toxinelor sunt cunoscute sub numele de anatoxine. Primele vaccinuri cu anatoxina au fost introduse de Gaston Ramon: vaccinul antidifteric (1923) si vaccinul antitetanic (1927)
- 1927- Dezvoltarea vaccinurilor impotriva febrei galbene (antiamarilice) a inceput cu izolarea tipurilor Asibi si franceze. Initial s-au dezvoltat vaccinuri inactivate, care nu au oferit rezultatele asteptate. Ulterior s-au dezvoltat vaccinuri cu virus viu atenuat, care s-au dovedit eficiente.
- 1935 - Pornind de la un virus din tipul Nakayama izolat de la un pacient, s-a dezvoltat un vaccin impotriva encefalitei japoneze. Vaccinarea a avut ca rezultat scaderea numarului de cazuri de imbolnavire
- 1940 - sunt disponibile primele vaccinuri impotriva tusei convulsive, boala numita si pertusis
- 1945 - Dupa Al Doilea Razboi Mondial sunt descoperite si intra in uz cel putin 22 de vaccinuri
- 1950- Primul vaccin comercializat impotriva poliomielitei a fost vaccinul poliomielitic injectabil compus din virusi inactivati (VPI), descoperit de Jonas Salk. Vaccinul a fost dezvoltat pornind de la o tehnica de cultura a tesuturilor pusa la punct de John Enders, Thomas Weller si Frederick Robbins. La scurta vreme Albert Sabin introduce vaccinul poliomielitic oral constituit din tipuri virale atenuate (VPO). Mult mai avantajoase ca pret si mai usor de administrat, vaccinurile orale impotriva poliomielitei au larg fost folosite in campania OMS de eradicare a poliomielitei, permitand eradicarea poliomielitei in multe tari ale lumii
- 1954 - Enders si Peebles descopera virusul rujeolei (pojarului). Imediat dupa descoperirea virusului, Enders si colectivul sau demareaza cercetarea vizand producerea unui vaccin impotriva bolii. La sfarsitul anilor 1950 reusesc sa produca primul vaccin
- 1982 - Apar primele vaccinuri eficiente impotriva hepatitei B, dezvoltate folosind antigen HBs colectat din plasma pacientilor cu infectii cronice. Ulterior s-au dezvoltat tehnologii recombinate pentru producerea antigenului HBs pe scara larga
- 1985 - Apar primele vaccinuri impotriva infectiei cu Haemophilus Influenzae (tipul B)
- 1991 - Vaccinarea profilactice in masa impotriva hepatitei B a fost recomandata de OMS. In tarile in care vaccinarea a fost introdusa in programele nationale de imunizare, s-a inregistrat o scadere remarcabila a incidentei hepatitei B printre nou-nascuti, copii si adolescenti. Totusi, hepatita B ramane o problema majora de sanatate publica deoarece nu toate tarile au introdus vaccinarea obligatorie impotriva bolii
- Anii '90 - Au fost dezvoltate vaccinuri impotriva rotavirusurilor responsabile de unele gastroenterite infectioase, frecvente la sugari si copiii mici
Secolul XXI - Vaccinuri noi pentru viitor. Cercetatori din intreaga lume sunt angajati intr-o lupta grea pe care o duc impotriva encefalitei japoneze, a febrei dengue, a infectiilor nosocomiale, a tuberculozei si a Sindromului Imunodeficientei Dobandite (SIDA)
- 2002 - OMS a declarat ca poliomielita a fost eradicata in regiunea europeana
- 2009 - Vaccinare antigripala prin injectie intramusculara, cu potential crescut de teama sau repulsia fata de ace, incepe sa aiba o alternativa odata cu lansarea pe piata a vaccinului gripal cu administrare intradermica
- 2010 - OMS si-a propus ca urmatoarea provocare sa fie eradicarea rujeolei (pojarului) si a rubeolei. Intre 1999 si 2005, Initiativa "Rujeola" condusa de UNICEF si OMS a condus la vaccinarea a mai mult de 217 milioane copii intre 2001 si 2005, in cea mai mare parte in Africa. Decesele cauzate de rujeola au scazut cu 60%. Africa a contribuit cu 72% din totalul reducerii deceselor. Estimarile au dus la concluzia ca imunizarea ar permite evitarea a aproximativ 7,5 milioane decese cauzate de aceasta maladie.
Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-stop_gripa_vaccinare-10887664-istoria-vaccinarii.htm
