Lumea arabă
Pe la 570, s-a născut, în oraşul Mecca din Arabia, Profetul Mahomed. A rămas orfan de mic şi la vârsta de 12 ani a început să lucreze ca negustor pentru unchiul său, devenind, în scurt timp, cunoscut pentru onestitatea sa. Apoi s-a căsătorit cu o văduvă bogată şi a devenit un om de afaceri prosper. Pe la vârsta de 40 de ani, Profetul Mahomed obişnuia să meargă în munţii din apropierea oraşului Mecca pentru a fi singur şi a medita. Acolo a apărut Arhanghelul Gabriel cu un mesaj din partea lui Allah (Dumnezeu). Gabriel i-a spus că oamenii trebuie să venereze un singur Dumnezeu, pe Allah. Profetul Mahomed a început să predice mesajul lui Gabriel locuitorilor din Mecca. Apariţia lui Gabriel în faţa Profetului Mahomed a marcat începutul religiei islamice, iar credincioşii acestei religii s-au numit musulmani. Musulmanii cred că există un singur Dumnezeu, Allah, iar Profetul Mahomed a fost mesagerul lui. Mesajele transmise au fost adunate laolaltă formând cartea sfîntă a islamului, Coranul.
Barbarii
La început, cuvântul „barbar” era folosit de grecii antici pentru a denumi orice persoană care vorbea o limbă pe care ei nu o înţelegeau, deci un străin. Romanii au aplicat termenul la populaţiile din afara vastului lor imperiu, cum erau, de exemplu, hunii, goţii sau vandalii.
Bizanțul
În timp ce jumătatea de vest a Imperiului Roman se prăbuşea sub atacurile triburilor germanice, jumătatea de est continua să se dezvolte. În anul 330, împăratul roman Constantin I a fondat o nouă capitală la Bizanţ, un port pe malul european al strâmtorii Bosfor. Mai târziu această capitală s-a numit Constantinopol.
China
Dinastia Han a condus China aproximativ 400 de ani, până la înfrângerea ultimului împărat Han în anul 220. În acest timp, imperiul s-a extins în Asia Centrală, şi comerţul s-a dezvoltat pe Drumul mătăsii, care a legat China de Occident. Sfârşitul dinastiei Han şi atacurile nomazilor din nord au dus la dezmembrarea imperiului în trei regate. China a fost reuniflcată în timpul scurtei domnii a dinastiei Sui (581-618).
Mayaşii şi aztecii
În America Centrală au existat puternicele civilizaţii ale mayaşilor şi aztecilor. Mayaşii trăiau în Peninsula Yucatan şi civilizaţia lor a atins maximum de înflorire în perioada cuprinsă între secolele III şi X. Marele imperiu aztec se afla pe teritoriul actual al Mexicului. Capitala sa era Tenochtitlan (azi, aici se află Ciudad de México). Perioada de înflorire a aztecilor a durat aproximativ 100 de ani, din 1400 până în 1521.
Vikingii
Vikingii erau un popor de navigatori din ţările scandinave din nordul Europei (Danemarca, Norvegia şi Suedia de azi) care, între anii 750 şi 1100, au invadat şi au jefuit multe zone ale acesteia. Ei erau, de asemenea, colonizatori, deoarece au ridicat aşezări în numeroase regiuni, inclusiv Islanda şi Groenlanda. Vasele vikingilor au navigat chiar până la vest de America de Nord. Cu 500 de ani înainte de istorica traversare a Oceanului Atlantic de către Cristofor Columb, un viking pe nume Leif Ericsson a descins pe coasta Americii de Nord, probabil, în Newfoundland. E1 a fost primul european care a pus piciorul pe pământul Americii de Nord. Ericsson a înălţat o aşezare, care însă a fost părăsită după câţiva ani.
De-a lungul coastei scandinave a Atlanticului, marea sapă în continent, creând braţe adânci, şi se crede că denumirea de viking vine de la cuvântul vik, care înseamnă „braţ”. Pe lângă faptul că erau războinici de temut, ei se pricepeau foarte bine la negustorie, ajungând până la sud de Marea Mediterană pentru a face schimb de produse agricole şi blănuri contra arme şi bunuri de preţ, precum aurul, argintul şi mătasea.
Mongolii
Mongolii erau un popor nomad care trăia în stepele din Asia Centrală, de la munţii Ural până la deşertul Gobi. Ei se mutau dintr-un loc în altul împreună cu turmele de oi, capre şi vite şi erau pricepuţi şi îndrăzneţi atunci când se aflau pe șeile cailor. Populaţiile mongole trăiau în corturi acoperite cu pâslă, numite iurte. În afară de faptul că ofereau o protecţie bună, acestea se montau şi demontau uşor.
Japonia
În secolul V, Japonia era un tărâm îndepărtat pentru restul lumii; puţini străini vizitau grupul de insule pe care le ocupa. Însă, după anul 550, Japonia a început să fie foarte influenţată de vecina ei mult mai mare, China. Clericii budişti din China l-au convins pe împăratul japonez să adopte budismul ca religie naţională. Învăţaţii acestora i-au instruit pe japonezi să scrie şi să citească în chineză. Prinţul Shotoku (574-622) era un adept entuziast al budismului şi a construit multe temple în Japonia. De asemenea, el a instituit un sistem de guvernare asemănător celui chinezesc, în care puterea era concentrată în mâinile împăratului. La anul 800, viaţa din Japonia era similară celei din China.
Europa medievala
În Europa, perioada cuprinsă între aproximativ 500 şi 1500 d. Hr. este cunoscută sub numele de Evul Mediu, sau perioada medievală. Evul Mediu a început după prăbuşirea Imperiului Roman şi s-a sfârşit odată cu începutul Renaşterii. Începuturile acestei perioade istorice s-au caracterizat prin invazii, inclusiv raidurile vikingilor şi cucerirea Angliei de către ducele William de Normandia, în 1066. Perioada târzie a cuprins războaie dese între regatele europene, printre care şi Războiul de 100 de Ani, dus între Anglia şi Franţa (1337-1453).
Sistemul feudal, sau feudalismul, sunt termenii folosiţi pentru a descrie un sistem politic şi militar ce s-a dezvoltat în Evul Mediu în Europa. Rădăcinile acestuia se trag de la franci, când războinicii franci depuneau jurământul de loialitate faţă de un nobil sau un conducător în schimbul protecţiei şi al unor recompense. Feudalismul s-a răspândit în Europa între anii 800 şi 1200. În schimbul serviciilor militare sau de alt fel, nobilul îşi recompensa supusul loial, cunoscut sub numele de vasal.
