Mausoleul de la Halicarnassus (Bodrum, Turcia), a fost un mormânt masiv construit pentru Mausolus, conducătorul din Caria, c. 350 î.Hr. Structura de marmură a fost atât de imensă, decorată cu o serie de sculpturi uimitoare, ajungînd pe lista celor șapte minuni ale lumii antice și, ulterior, mausoleu a fost nimit orice monument funerar de dimensiuni mjore. În urma unui cutremur puternic din secolul XV-lea, Mausoleumula fost distrus. Fragmentele podiumului și cîteva coloane supraviețuiesc, iar unele piese substanțiale din sculpturile decorative ale Mausoleumului pot fi și astăzi văzute la Muzeul Britanic din Londra.
Mausolus și Halicarnassus
Mausolus (Mausolos sau Mausollos) a fost un satrap (rege) din Persia care a condus semi-independent în Caria, în sud-vestul Turciei moderne începând cu c. 377 î.e.n., iar Halicarnassus (sau Halikarnassos) a fost ales ca capitală a stului în c. 370 î.e.n. Halicarnassus era deja un oraș antic înfloritor, renumit și datorită locului de naștere al celebrului istoric al secolului al V-lea î.e.n., Herodot, avînd o istorie care datează încă din epoca bronzului. Mausolus a făcut orașul și mai mare, adăugând multe clădiri elegante, inclusiv un nou port, palat și mai multe temple.
Bogățiile acumulate în cofrele regale ale Cariei ar fi cheltuite pentru unul dintre cele mai fastuoase proiecte de construcții văzute vreodată în lumea antică. Când Mausolos a murit în anul 353 î.Hr., corpul său a fost înmormântat în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Maussolleion sau Mausoleum din Halicarnassus. Mormântul, planificat de domnitor pentru el însuși și urmașii săi în. 367 î.e.n., a fost terminată de soția sa Artemisia. Probabil a fost finalizată în jurul anului 350 î.e.n., deși Artemisia însăși a murit cu un an înainte; ea va fi înmormîntată împreună cu soțul ei și generațiile ulterioare ale familiei lor. Conceput ca un monument sacru al dinastiei conducătoare, a fost situat chiar în centrul orașului și decorat cu o scară monumentală imensă.
Mausoleul
Construcția Mausoleului a fost, potrivit arhitectului roman Vitruvius din secolul I î.Hr., realizată de arhitectul Pythius de Priene și de sculptorul Satyrus. Structura era un amestec eclectic de caracteristici arhitectonice grecești, cu elemente egiptene. Acesta a fost construit folosind marmură anatolică și pentelică pe un podium dreptunghiular și consta dintr-o colonadă ionică cu un acoperiș în trepte piramidale. Deasupra acoperișului avea o statuie masivă a lui Mausolus într-un car, făcută de însuși Pythius.
Săpăturile moderne de la Halicarnassus au scos la iveală dimensiunile reale ale Mausoleului. Podiumul sau baza înaltă, au constituit 38 x 32 de metri (125 x 104 ft.) în funcție de poziția colțurilor, 36 de coloane ionice și o piramidă cu 24 de trepte. Un zid înalt de 2 metri (6,5 ft) înconjura întregul mausoleu.
Un fragment al unei coloane sugerează că acestea ar fi avut peste 2 metri în diametru. Mormântul în sine era amplasat pe podium iar descoperirile de resturi de ofrande (boi, oi, miei și păsări) sugerează că clădirea era folosită ca centrul unui cult al eroului, probabil îndreptat către rolul lui Mausolus ca re-fondator al orașului în anul 370 î.e.n.
Potrivit scriitorilor antici, celebrul sculptor Leochares (c. 365-325 î.e.n.) a lucrat la cîteva dintre sculpturile decorative ale Mausoleului. Pliniu cel Bătrân înregistrează implicarea altor trei artiști celebri: Timoteu, Bryaxis și Scopas. Vitruvius adaugă Praxiteles pe listă și ne informează că toți acești marii artiști și-au evaluat reciproc munca pentru a decide ce ar putea fi inclus în structura finală.
Au fost descoperite fragmente de diferite dimensiuni, care au aparținut la 66 de statui diferite (istoricii estimează că au existat inițial cel puțin 100). O astfel de figură, aflată acum în Muzeul Britanic, are o înălțime de 3 metri și înfățișează un bărbat care poartă o mantie grecească peste o tunică lungă Cariană.
Cele șapte minuni
Unele dintre monumentele lumii antice au impresionat atât de mult vizitatorii cu frumusețea, ambiția lor artistică și arhitecturală, încât reputația lor a crescut ca obiective turistice obligatorii pentru călătorul și pelerinul antic. Scriitori antici precum Herodot, Callimac din Cirene, Antipater din Sidon și Philo din Bizanț au realizat scurte liste ale celor mai minunate obiective din lumea antică. Mausoleul din Halicarnassus a ajuns pe lista consacrată a celor șapte minuni datorită dimensiunilor sale îndrăznețe, a decorațiilor bogate sculpturale și a numeroaselor alte clădiri fine și opere de artă care l-au înconjurat, toate făcute de cei mai buni artiști și arhitecți ai vremii. După cum menționează Pausanias, din secolul al II-lea a menționat:
Mormîntul de la Halicarnassus a fost făcut pentru Mausolus, regele orașului, și este de o dimensiune atât de vastă, și atât de remarcabil, încât romanii în marea lor admirație față de această construcție își numesc mormintele de dimensiuni mari „Mausolea“. (Descrierea Greciei, 8.16.4).
Aici este, așadar, secretul succesului Mausoleului - combinația dintre arhitectură monumentală și sculpturi gigantice, care comemorează nu un zeu, ci un muritor. Mausoleul, spre deosebire de multe alte minuni antice, a supraviețuit mai mult sau mai puțin în toată antichitatea, în ciuda câtorva cutremure de-a lungul secolelor. Mormântul probabil s-a prăbușit doar în Evul Mediu, poate chiar în secolul al XIII-lea.
Piese din structura supraviețuitoare, inclusiv cele cu sculptură decorativă, au fost folosite de Cavalerii Sfântului Ioan din Malta în construcția zidurile castelului Sf. Petru de la Bodrum. Multe piese sculpturale și alte fragmente din Mausoleum au fost descoperite în timpul săpăturilor britanice din 1850. Alte resturi au fost extrase din zidurile castelului Bodrum, iar multe dintre acestea se află acum în Muzeul Britanic din Londra. Acestea includ statuia unei figuri masculine deja descrise, alta a unei femei neidentificate (acestea au fost atribuite în mod tradițional lui Mausolus și Artemisia, dar fără nicio dovadă), lespezi din frize și mai mulți lei și cai de diferite forme. Astăzi situl Mausoleului este puțin mai mult decât o simplă groapă de pământ cu câteva pietre și ruine de coloane împrăștiate, nimic din ceea ce ar putea sugera măreția celui mai mare mormânt din lume după piramidele din Giza.
Surse:
Wikipedia;
Bbc.com.
