Există multe religii pe glob. Şase dintre cele mai importante sunt creștinismul, iudaismul, islamismul, budismul, hinduismul și sikhismul. Aceste religii s-au răspândit mult peste granițele locurilor de origine, având adepţi pe tot globul.
Religia reprezintă un ansamblu de credințe care ajută oamenii să înțeleagă lumea și evenimentele ce se petrec în ea. Majoritatea credincioșilor cred într-un Dumnezeu sau în mai mulți zei. În iudaism, creştinism și islamism, oamenii venerează un singur Dumnezeu, pe când în alte religii, precum șintoismul și hinduismul, ei divinizează mai mulți zei.
Oamenii venerează zei încă din vremurile antice. Ei au crezut dintotdeauna că lumea a fost creată de una sau de mai multe ființe invizibile. Numeroase credințe antice se concentrau asupra elementelor naturale, precum soarele și ploaia, ambele necesare vieții. Oamenii au simțit că trebuie să venereze zeii soarelui și ai ploii și să le aducă jertfe pentru a avea grijă ca recoltele să crească.
Religiile din zilele noastre diferă între ele, însă au și multe asemănări. Oamenii urmează ritualuri prestabilite pentru sărbătorile sfinte. Ei se adună în locuri de închinăciune, cum ar fi biserica, sinagoga, moscheea sau templul, pentru a se ruga, iar majoritatea religiilor au preoți care oficiază slujba și predică oamenilor.
IUDAISM
Iudaismul este religia poporului evreu. Evreii cred singur Dumnezeu care a creat Cerul și Pământul. Dumnezeu a făcut un legământ cu toți cei care duc o viață corectă și onestă. Cartea sfântă a acestora este Tanah, sau Biblia ebraică (Vechiul Testament din Biblia creștină). Cea mai importantă parte din ea este Tora, care cuprinde legile lui Dumnezeu. Biblia, împreună cu multe sărbători evreiești, comemorează evenimente din istoria Israelului, locul de unde își trag originea evreii.
Tradiția interzice evreilor să lucreze sâmbăta, ziua sabatului. Cuvântul „sabat” provine din ebraică și înseamnă repaus. Sâmbăta este ziua principală de rugăciune a evreilor, când aceștia merg la sinagogă pentru a participa la serviciul religios oficiat de un rabin.
SIKHISM
Majoritatea adeptilor sikhismului trăiesc în provincia Punjab din India. Orașul lor sfânt este Amritsar. Aceștia urmează învățăturile a zece lideri spirituali denumiți guru (guru este un cuvânt din limba punjabi care înseamnă „om sfânt”). Toți acești lideri spirituali au trăit între 1469 și 1708. Primul dintre ei și fondatorul acestei religii a fost Guru Nānak, născut în religia hindusă. Nānak considera că ceremoniile și ritualurile religioase îi despărțeau pe credincioșii diferitor confesiuni, el susținea că ceea ce contează este în cine cred și modul în care cred. Guru care i-au succedat au fost aleși să-i continue misiunea.
Adeptii sikhismului cred în existența unui singur Dumnezeu care a creat Universul. Locaşul lor de rugăciune se numeşte gurdwara, care înseamnă ,,casa lui Dumnezeu". Nu există preoți în această religie. Enoriaşii, denumiți granthi, oficiază slujba religioasă citind din scrierile Guru Granth Sahib într-o gurdwara, oricare dintre membrii congregației poate lua cuvântul la aceste slujbe. Adepții sikhismului trăiesc actualmente aproape în toată lumea, iar ziua de rugăciune este adaptată la tradițiile țării în care se află.
HINDUISM
Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii ale lumii, ale cărei începuturi se regăsesc în India de acum peste 4 000 de ani. Hinduşii cred într-o serie de idei denumite colectiv dharma, sau adevărul. Toate ființele sunt înzestrate cu un suflet care renaște de mai multe ori atât în formă de om, cât și în formă de animal. Acțiunile omului, sau karma, din viața prezentă vor decide soarta sa în viața următoare.
Hinduismul are mulți zei, toți fiind ipostaze diferite ale aceluiași spirit suprem, denumit Brahman. Cei mai importanți trei zei sunt Brahma - Creatorul, Vișnu – Păstrătorul şi Şiva - Distrugătorul.
Locul de rugăciune al hinduşilor se numeşte mandir, de multe ori denumit simplu templu. Asemenea temple există pretutindeni în lume, acolo unde s-au stabilit grupuri de hinduşi. Multe dintre acestea sunt minuțios decorate cu incrustații și sculpturi. Fiecare mandir are preoți care îndeplinesc ceremoniile religioase și au grijă de imaginile sacre ale zeilor.
Pentru hinduși, fluviul Gange, care străbate partea de nord a Indiei și Bangladesh-ul, este un fluviu sacru, crezând că scăldatul în el îi curăță de păcatele lumeşti.
Milioane de hinduși merg în pelerinaj în orașul sfânt Vārānasi (cunoscut și sub numele de Benares). Vārānasi este unul dintre cele mai vechi orașe din India și locul unde se regăsesc niște trepte speciale, denumite ghats, așezate de-a lungul malului fluviului, care permit oamenilor să se scalde în Gange. Pelerinii iau cu ei câte puțin din apa fluviului pe care o consideră o binecuvântare.
BUDISM
Budiștii nu venerează niciun zeu, ci urmează învățăturile unui prinț indian pe nume Siddhartha Gautama (circa 563–483 î. Hr.). Siddhartha a trăit o viață luxoasă la palatul tatălui său până ce a văzut suferința din jur și a vrut să afle o explicație. El a părăsit palatul şi a petrecut șase ani citind și stând de vorbă cu oameni sfinți. Într-o zi, Siddhartha s-a așezat sub un smochin și a hotărât să nu părăsească locul până ce nu află un răspuns. După 49 de zile, el a ajuns într-un stadiu de înțelepciune în care a reușit să perceapă suferința omului și să afle cum oamenii pot trăi în pace și armonie unii cu alții. Se spune că acesta ar fi ajuns la nirvana, la iluminare (numele Buddha înseamnă „cel iluminat”). El şi-a petrecut restul zilelor călătorind și învățându-i pe oameni cum să trăiască o viață mai bună și mai fericită.
Buddha a predicat patru „adevaruri nobile". Primul: viața este plină de suferință. Al doilea: suferința este rezultatul lăcomiei. Al treilea: suferința dispare dacă omul încetează să tânjească după bunuri materiale. Al patrulea: există o cale spre pacea sufletească.
În prezent, pe glob există aproximativ 400 de milioane de budişti, majoritatea trăind în Orientul Îndepărtat. Unii budiști sunt călugări sau călugăriţe, putând astfel să împărtășească oamenilor din învățăturile lui Buddha, sau dharma. Călugării și călugărițele budiste trăiesc o viață simplă la mănăstiri, oficiind ceremoniile în temple și în mănăstiri, locuri în care oamenii vin să mediteze şi să-l proslăvească pe Buddha. Învățăturile lui Buddha au fost pentru prima dată consemnate la aproape 300 de ani după moartea sa și acestea constituie textele sacre ale budismului.
Există două mari curente budiste: theravāda și māhāyana. Acestea diferă în sărbătorile pe care le țin, dar cu toții serbează viața, iluminarea și moartea lui Buddha, cele mai importante trei sărbători din calendarul budist
